Bătrânul măr încă rodește,
Căci prin tulpină rostul vieții sale trece,
Și înflorirea lui firescul îl hrănește
Dintr-un pământ unit cu suflul dimineții
Ce modelează-mbrățișări din roua rece.
Așa arat-un prunc nedoborât al vieții,
Furtunile în el cioplit-au neclintirea,
Cu fruntea sus și brațul doborât,
S-a înălțat ca ruga ce tocește piatra de mormânt,
Trăindu-și în deplinătate dăruirea.
Așa se-alege soiul bun,
Dintr-o măsur-a traiului curat
Și-a dăruirii până peste poate,
Dintr-o lăsare-a sinelui în colț uitat
Și o iubire ce cuprinde tot și toate.
Cu mulțumiri doamnei Melania Dima pentru fotografie și inspirație.
Sursă foto:
laizvor.com 