Când gândul dă să te doboare cu vechile înfrângeri,

Cuprinde-n inimă văzduhul; și-o adiere-n zbor

Va smulge delicat spinul însângerat al deznădejdii,

Și o sclipire de lumină te va face s-o urmezi.

Găsitu-te-a chemarea căutând-o,

Calea ajunse negreșit în fața ta,

Recunoștință-ți fuse răsuflarea,

Pe următoare-ai dăruit-o celor ce-au rămas fără de ea,

Ce dulce grai mai înflorise și iubirea,

Acestea-s mângâieri de inimă, și nu bătăi.