Când norii își revarsă furia în tunet de temut
Și apăsarea unui gând te plimbă pe poteci pustii,
De-n fleacurile vremii vorbele goale dinții își ascut,
Conchide cu-n surâs cinstit, în ritmul unui simplu ”așa, și?”.
Se-ntâmplă ca gura lumii să te-nghită
Într-ale ei măsele negre ce rumegă prostii,
Ce-i de făcut când niște-abia veniți cu pluta vor a te izgoni?
Răspunsul vine afundând o vâslă în adâncimea unui molcom ”așa, și?”.
Mi-a scris odată inima un vers în minte,
Rima cu lucruri dragi, candoare și minunății,
Deși te-or amăgi destule întâmplări din așteptări ivite,
Acordă-le numai o clipă, cât să le cerni prin sita unui ”așa, și?”.
laizvor.com 