Poți fi sătul și pe stomacul gol

Figurian putea juca cu succes rolul de afiș, dar a ales să fie altceva. Nu e clar ce, însă nu e treaba noastră, e problema lui. E un om citit, nu a apărut în vreun interviu fără să aibă ca decor, în spatele său, un raft de cărți. Unde mai pui că uneori era surprinsă în imagine o bibliotecă întreagă. Știe cu ce se mănâncă orice domeniu, viața lui e o întreagă pauză de masă. Oamenii îl laudă pentru felul în care vorbește despre fapte bune. Dacă ar exista o reclamă la bune intenții, ar scrie-o pe nerăsuflate. Poate că nu l-ar deranja dacă reclama lui ar fi întreruptă de o altă reclamă care promovează o pauză de la gândire. Odată, un aparat de fotografiat i-a zis că n-are față de om deștept, așa că a început să-l trateze cu spatele. Lumea zice că știe el ce vorbește, asta în timp ce se poartă de parcă n-ar conta și ce face. Desigur, nu-i cazul să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, dar când mâncarea de pe foc e pregătită pentru toți e destul de prudent să nu întinzi farfuria când nu-ți miroase a bine. Una e să-nghiți răbdarea, alta să îndeși pe gât o porție de necomestibile pe nemestecate. Rumegă, frate dragă, rumegă, să n-ajungă cumva la tine-n stomac ceva ce nici la groapa de gunoi n-ar fi bine primit. Uneori se cuvine să tai firul în patru, mai ales dacă l-ai găsit plimbându-se de capul lui prin ceea ce unii îți servesc ca hrană. N-am înțeles de când părerile altora pot trece atât de ușor drept concluziile noastre; fie ele și emise de la un nivel superior prin denumire, nu prin poziție, transmise cu o viteză care seamănă mai mult a grabă decât a perspicacitate, vădind mai clar un scop decât o bunăvoință, în loc să convingă, întăresc și mai mult ideea că nu tot ce zboară se mănâncă. Așadar, pofta nu știu dacă poate fi bună, dar adevărata foame te poate învăța ceva.

Sursă foto:

https://bit.ly/2CNZDWS

O, om!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

”O, om! ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui în scris sau grai!

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea mereu, spre iad sau rai,

Pe mulţi o să-i îndrume.

 

Ce grijă trebuie să pui

În viaţa ta, în toată,

Căci gândul pe care-l scrii sau spui

S-a dus, în veci nu-l mai aduni,

Şi vei culege roada lui

Ori viu, ori mort odată.

 

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură în gură,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă în ea

De dragoste sau ură.

 

Scrii un cuvânt; cuvântul scris

Este un leac sau o otravă.

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre ocară sau slavă.

 

Ai spus un cântec, versul tău

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţire sau desfrâu,

Lăsând în inimi rodul tău

De har sau de ruşine.

 

Arăţi o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E cale bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălţa,

Vor merge suflete pe ea

La pace sau durere.

 

Trăieşti o viaţă, viaţa ta

E una, numai una,

Oricum ar fi, tu nu uita,

Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga

Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

 

O, om! Ce mari răspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai,

Sau laşi prin pilda pe care o dai,

Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

 

Deci, nu uita: fii credincios!

Cu grijă şi cu teamă,

Să laşi în inimi luminos

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate ne-ndoios

Odată vei da seama.

Amin”.

 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

 

Sursa: https://bit.ly/2PnYtE4

 

Referințe:

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt