”O, om! ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui în scris sau grai!

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea mereu, spre iad sau rai,

Pe mulţi o să-i îndrume.

 

Ce grijă trebuie să pui

În viaţa ta, în toată,

Căci gândul pe care-l scrii sau spui

S-a dus, în veci nu-l mai aduni,

Şi vei culege roada lui

Ori viu, ori mort odată.

 

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură în gură,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă în ea

De dragoste sau ură.

 

Scrii un cuvânt; cuvântul scris

Este un leac sau o otravă.

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre ocară sau slavă.

 

Ai spus un cântec, versul tău

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţire sau desfrâu,

Lăsând în inimi rodul tău

De har sau de ruşine.

 

Arăţi o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E cale bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălţa,

Vor merge suflete pe ea

La pace sau durere.

 

Trăieşti o viaţă, viaţa ta

E una, numai una,

Oricum ar fi, tu nu uita,

Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga

Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

 

O, om! Ce mari răspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai,

Sau laşi prin pilda pe care o dai,

Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

 

Deci, nu uita: fii credincios!

Cu grijă şi cu teamă,

Să laşi în inimi luminos

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate ne-ndoios

Odată vei da seama.

Amin”.

 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

 

Sursa: https://bit.ly/2PnYtE4

 

Referințe:

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt