Cădere-n deziluzie

Un grup de turiști a căzut ieri după-amiază într-o râpă. Toți cei douăzeci și trei de membri ai grupului au supraviețuit. Deși au trecut prin momente de spaimă, care îi vor urmări mult timp de acum înainte, doi dintre ei au avut curajul de a ne spune câteva cuvinte despre tragicul eveniment.

Mă aflam împreună cu amicii mei la munte. La un moment dat, podul pe care îl traversam a început să scârțâie din ce în ce mai tare. Era lung de aproximativ câțiva metri. Imediat am scos telefonul și, grație unei inspirații de moment, am lăsat un review negativ traseului montan. Spre surprinderea mea, deși aveam net bun și recenzia mea a fost publicată pe loc, nimeni nu a apărut instant să remedieze problema cu podul de lemn. În timp ce mă îndreptam spre capătul lui, am lăsat și o plângere la ANPC, a declarat Miaunel Stângaceleanu, expert fotograf de întuneric.

Am pășit cu toții înainte cu încredere. Vă dați seama? douăzeci și trei de oameni trăiau cu groază fiecare scârțâitură a podului. Văzând că nu am rezolvat nimic nici cu recenzia negativă, nici cu plângerea către autoritatea de protecție a consumatorului, eu am luat inițiativa și am creat pe loc o petiție împotriva ruperii podului de lemn. Tot grupul a semnat-o cu ochii în lacrimi, fiecare de pe telefonul lui. Lemnul începea să cedeze, deși semnăturile curgeau. Nu vă puteți imagina ce era în sufletele noastre. Un amestec de speranță în justiție și dreptate și disperare de nedescris. Cu fiecare secundă ce trecea, primeam notificări cu privire la petiție. După ce de-a douăzeci și treia semnătură, priveam cu toții spre pod, implorând milă cu privirile noastre disperate. În cele din urmă… (izbucnește în lacrimi), în cele din urmă… nu pot, chiar nu pot… e prea dureros, ne-a spus, printre sughițuri și suspine, Ocoliteea Delapidăreanu, doctor în coacerea castanelor comestibile.

Toți membrii grupului sunt acum în stare de șoc, după ce petiția lor nu a putut opri prăbușirea podului.

Supraviețuitorii au ridicat și un monument chiar în locul unde s-a prăbușit podul de lemn. În memoria curajului lor, a fost construit un alt pod în locul celui vechi, la aceeași distanță de doi metri și doi centimetri față de pământ.

Idei geniale cu număr de înregistrare

Într-un exces de genialitate, statul român a angajat circa zece mii de oameni pe post de trompete. Inițiativa face parte din Programul pentru Dezvoltare Durabilă și are ca scop identificarea și implementarea unor măsuri sustenabile. În acest fel se economisesc aproximativ 12 tone de material (11,5 t de alamă și restul oțel, nichel, argint și lac), a sunat motivația din spatele măsurii. Același luminat reprezentant a continuat: este o decizie istorică și o dovadă că statul nu stă cu mâinile în sân când vine vorba de reglarea pieței muncii. Prin măsura două sute treizeci și doi, aproape zece mii de oameni sunt reintegrați în câmpul muncii, mediul înconjurător este protejat, iar economia va avea un avânt răsunător.

Cel mai greu este pentru orchestrele care, brusc, s-au pomenit cu astfel de instrumente umane în componență. Dirijorii se plâng că, deși trompetiștii suflă cu putere, trompetelor le intră aerul pe o ureche și le iese pe alta.

Șampon anti-decădere

Astăzi sărbătorim o mulțime de zile internaționale:

Ziua Treptelor Înguste, a Șifonierelor cu Două Uși și-un Sertar, a Antilopelor Fotografiate pe Ploaie, a Merelor din Curtea Vecinului, a Șanțului Înfundat, Ziua Nopților cu Jumătate de Lună, a Porcilor Mistreți Născuți Anul Trecut, a Coatelor Goale, a Mustăcirii la Umbră, a Dublului Nonsens, a Ciornei Mototolite, a Genunchilor Îndoiți la 38 de grade, a Ardeilor Copți pe Concert pentru Pian în La Minor (Opus 54) de Robert Schumann, Ziua Internațională a Mâncatului de Zile cu Gura Plină, Ziua Mondială a Combaterii Foametei prin Scufundări în Ciocolată.

Trăi-ne-ar viața 

Astăzi, în cabinetul dr. stomatolog Carian Smălțuianu a avut loc Ziua Ușilor Deschise. Inițiativa i-a bucurat pe câțiva oameni dornici să caște gura la aparatura dentară și mobilierul medical fără să-i coste nimic, mai ales că ușile erau deschise la propriu și se făcea curent. Vizitatorii au aflat informații prețioase despre periajul corect în funcție de zodie, tatuaje dentare și trenduri în materie de bijuterii gingivale. Guvernul a stabilit și un plafon suportat prin Casa de Asigurări de Sănătate pentru acest tip de proceduri, considerate de rău-voitori drept excentrice.

Nu e nimic exagerat în a-ți dori să ai un zâmbet demn de orice casă de amanet. Faptul că ai posibilitatea de a-ți deconta diamantele dintre măsele mi se pare o dovadă clară de evoluție. Ok, nu mai ai bani de mâncare, nu mai faci carii și, în loc să ai resturi printre dinți, ai bijuterii. Gurile rele pot spune că nu vor ajunge pensionarii sau alte categorii defavorizate să aibă acces la fondurile respective, că se vor epuiza rapid în fiecare lună și vor rămâne cu buza umflată sau că nu i-ar interesa așa ceva oricum. Eu sunt de altă părere, dar e work în progress și nu vreau să fac spoilere, a declarat dl. Smălțuianu.

Investiții păguboase

Mujdei era un tată responsabil. El voia ca fata lui de nouă ani să le aibă cu bancnota. Gândit și făcut: i-a cumpărat un ghid de drămăluire a finanțelor și a invitat-o să-și investească timpul în mod productiv. Fata l-a ascultat și s-a pus pe lecturat. 

În câteva săptămâni a pus bazele primei școli de cod vestimentar pentru păpuși. Le-a învățat pe cursante cum să-și îmbrace păpușa când o scot în parc, o iau la shopping sau merg cu ea în vizită. Mujdei e un om împlinit, fiica lui a dezvoltat o afacere la nici zece anișori și se află în top 30 Mici Antreprenori. 

Zilele trecute, Mujdei a rugat-o pe fiica lui să ducă gunoiul și ea a făcut întocmai. Peste două zile, contabilul și administratorul firmei pe care o conducea fata i-a înmânat lui Mujdei o factură:

Servicii de igienizare a locuinței 1 buc. – 250 eur;

Deplasare în interesul terților – 87 eur;  

Set echipament de lucru (mănuși, salopetă, cască și mască de protecție) 1 buc. – 125 eur;

Servicii de logistică – 284 eur;

Servicii de transport al deșeurilor – 322 eur;

Gestionarea deșeurilor în conformitate cu prevederile Ministerului Mediului – 297 eur;    

Management de proiect – 585 eur.

Fata înregistrase firma cu obiect de activitate general; factura avea număr de înregistrare, dată, semnătură. Mujdei n-a avut încotro și a plătit. Din acea zi, pedagogia financiară pentru copii nu i-a mai mirosit bine deloc.

Onoare prăjită cu salată de teorie și sos de aparență

Un bucătar a gătit un preparat cu aromă de mâncare, un ospătar l-a prezentat ca fiind specialitatea casei, un client l-a lăudat ca și cum i-ar fi plăcut în mod deosebit. Cineva care se afla la masa alăturată a dat vestea că bucătarul e de top și un ziar l-a elogiat într-un articol.

De-atunci oamenii sunt plătiți în laude pentru munca lor și servesc cu poftă supă cremă de ambalaje, tocăniță conceptuală, migrene pane, tochitură smart și mujdei premium.

Dresorul de empaticozauri

A fost odată un ins dârz. El și-a dat seama că oamenii au nevoie să fie tratați omenește chiar și în mediul profesional. A mers atunci într-o călătorie plină de mister, în munții Aparențieni. Odată ajuns acolo, a fost întâmpinat de un trib marchitanian. Membrii tribului i-au dat o fiertură de compasiunendis erupeum, o plantă de prin părțile locului, și a devenit brusc empatic.

Câteva săptămâni mai târziu, a pus bazele un curs de learship empatic. Totul a decurs normal până la lecția de afecțiune. Deși cursanții înscriși băuseră înainte ceai de compasiunendis erupeum, efectul nu a fost cel așteptat, ei și-au unit maxilarele și l-au înghițit pe profesor. Familia sa a inițiat o acțiune în instanță, firma producătoare de ceai din compasiunendis erupeum fiind acuzată de comerț cu produse contrafăcute.

Papion spiritual

Societatea de Înalte Moravuri a avut nevoie de câteva lucrări de renovare. A fost constituită o comisie de experți care a evaluat clădirea după standarde actuale. Constatările experților au fost trecute într-un raport oficial și a fost desemnată echipa care urma să se ocupe de lucrări.

Fațada societății a fost renovată complet, echipa a lucrat cu sârg și finalitatea lucrărilor a fost apreciată de toți. Lucru firesc, de altfel, având în vedere că aspectul Societății de Înalte Moravuri era acum unul proaspăt refăcut.

La câteva luni distanță, construcția în care își avea sediul societatea s-a prăbușit complet. Din fericire, faptul s-a produs în afara orelor de lucru și nimeni nu a fost rănit. Din păcate, concluzia a fost că trebuie renovată din nou fațada. 

La mare căutare

Prima expoziție subacvatică din lume a avut loc în țara noastră. Artiști din o sută de țări au realizat tablouri de o deosebită valoare estetică și culturală. Fiecare expozant a avut la dispoziție o mână de pietricele pe care le-a aruncat la-ntâmplare în mare.

Eu am intitulat opera mea Perspective asupra adâncimii emoției în contextul stratificării fragilității simbolistice a cubului în formă de triunghi isoscelateral”. Am considerat că este esențial să integrez conceptul de cădere a pietricelelor în mare într-un soi de unicitate duală.

Faptul că inspirația mea de a arunca pietricelele într-un anumit loc s-a unit cu capacitatea suprarealistică a mării de a se manifesta artistic și de a le așeza într-un mod creativ pe fundul ei m-a determinat să dedic acest tablou tuturor meduzelor care nu au avut șansa de a simți nisipul uscat. Cumva m-am simțit responsabilă să fac ceva pentru această categorie defavorizată.                          

Egoleta Bâjbâianu, artistă, profesor de stat la umbră în mod creativ, instructor de mindness, expert în novicism, trainer de nori.

Astfel, evenimentul a fost unul inedit, deopotrivă artistic și caritabil. Expoziția este deschisă publicului larg până la finalul lunii, iar submarinul care face posibilă vizionarea expoziției are o capacitate de douăzeci de persoane. Finanțarea proiectului „Tineri pentru un viitor creativ” a fost asigurată din fondul de pensii. În acest fel li s-a oferit o șansă bătrânilor de a participa în mod direct la dezvoltarea noii generații.

Baking news

Ultimă oră

Trei tineri au descoperit un zăcământ de uraniu în subsolul casei în care locuiau. Autoritățile au fost alertate imediat, iar la fața locului au fost mobilizate echipaje de specialiști.

Later edit

Cei trei tineri erau de fapt în vizită la o rudă care era plecată în Germania. Conform declarațiilor pe care le-au oferit organelor competente, ei se aflau acolo ca să ude florile.

Later edit

Doi dintre cei trei tineri erau rude apropiate ale fostului secretar general al Camerei de Comerț și Industrie, însă se cunoscuseră de curând, într-o excursie la munte.

Later edit

Cei doi tineri s-au cunoscut, în realitate, într-o vacanță de vară, la mare.

Later edit

Răsturnare de situație în cazul tinerilor care au descoperit zăcământul de uraniu. Se pare că în realitate sunt trei octogenari care căutau un joc de șah în subsolul casei.

Later edit

Cei trei octogenari au fost audiați de Comisia pentru Situații de Urgență. Probele au arătat că voiau să joace table și aveau doar zaruri.

Later edit

După cercetări intense, s-a stabilit că cei trei octogenari greșiseră adresa și așa au ajuns să descopere zăcământul.

Later edit

Informații absolut terifiante: casa nu are subsol, iar pensionarii au dat peste uraniu în pod!!! Poliția îi cercetează acum pe cei trei octogenari pentru fals în declarații.

Later edit

Descoperiri uimitoare: uraniul ar fi fost „plantat” în pod special pentru a crea suspiciuni în privința integrității fostului secretar general al Camerei de Comerț și Industrie.

Later edit

Noi informații în dosarul „Uraniul din pod”: fostul secretar general nu a lucrat niciodată la Camera de Comerț și Industrie, demisionând înainte de a prelua funcția.

Later edit

Anunț bombă: ruda din Germania nu-i cunoaște pe octogenari!!! Declarații în exclusivitate: Am locuit 3 ani în Canada, apoi am cerut viză de SUA. Pe urmă mi s-a ars blatul pentru Pădurea Neagră. Așa a început aventura germană.

Later edit

Ruda din Germania coresponda cu un potențial moștenitor al casei din România pe când locuia în Canada.

Later edit

Procurorii spun că, deși nu în casa ei s-a găsit uraniul, ruda din Germania este un factor cheie în desfășurarea anchetei.

Later edit

Dosarul „Uraniul din pod” a fost închis pentru renovare.

Later edit

Dosarul „Uraniul din pod” a fost redeschis pentru a adăuga noi probe. Anchetatorii suspectează că presupusa legătură cu ruda din Germania a fost o pistă falsă.

Later edit

Dosarul „Uraniul din pod” trebuie închis pentru că nu are șină și în arhivă e mereu geamul deschis.

Later edit

Breaking news: dosarul „Uraniul din pod” a fost deschis în format digital. Polițiștii încearcă să afle dacă octogenarii pot face reconstituirea partidei de table online.

Later edit

În timp ce căutau tabla de șah pe care voiau s-o folosească pentru table, octogenarii au pierdut unul dintre zaruri.

Latest edit

Cazul a fost închis. Procurorii nu au putut stabili care dintre zaruri a fost pierdut.

Sursă foto:

https://thenovicechefblog.com/pumpkin-muffins/

Precipitări și precipitații

Agenția Națională a Prognozelor anunță cod roșu de somnolență în perioada următoare. Cetățenii sunt sfătuiți să nu iasă din casă fără pernă portabilă. Ceața va persista pe arii extinse, gândul va sufla slab până la moderat, iar vizibilitatea va fi redusă.

Pe tema condițiilor atmosferice, corespondentul Basm TV a stat de vorbă cu Mișelian Născoceanu, președinte al societății Noilor Vechi: 

Societatea noastră adormită trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că este posibil ca toți să o ducă bine. Singura condiție este să viseze frumos.

Ecosystem failure

Un robot industrial a creat o saltea nemaipomenit de confortabilă. Un asistent virtual s-a asigurat că produsul este conform standardelor de calitate, un program digital a creat campania de marketing pentru el, un vehicul automat l-a transportat până la magazin, un roboțel mobil l-a așezat la raft.

Deși salteaua era foarte bună și la un preț corect, n-a cumpărat-o nimeni. Roboții n-aveau nevoie de ea, iar oamenii nu mai aveau cu ce.

La umbră de sine

Un pion cam visător

Se credea o piesă rară

Și, parcă plutind pe-un nor,

Tot ședea cu pieptu-afară.

Într-o zi, măria sa,

Așa semeț cum era,

Peste umăr se uită

Și îndată raționă:

Trebuie că-s cam valoros,

Tura șade mai în dos,

Chiar și calul e în spate,

Sunt făcut s-ajung departe.

Făcu el un pas în față,

Mai făcu vreo doi sau trei,

Și privind ‘napoi cu greață

Îi văzu pe toți lachei.

Ba se și miră sărmanul

Cum de n-are el coroană,

Deși-i primul în coloană,

Cum, nu-i vede lumea rangul?!

Și cum cugeta acestea,

Un cal iute-i curmă drumul

Și s-a dus pe tablă vestea

C-o să ieși primul din joc

De vei face pe nebunul.

Înscenare la scenă deschisă

Lomped Lingușorian e actor de prima mână. Prima mână întinsă spre a cerși talent. În acest teatru al iluziilor, i s-a dat fabricat și lui imaginea de actor priceput. El poate considera că nu l-a costat mult, noi putem deduce că n-a meritat. Lomped e atât de bucuros că apare pe afișe, încât și-ar mai trage niște fețe peste cele pe care le are deja ca să fie distribuit în toate rolurile. Zice că s-a dedicat scenei, dar se pretează la jocuri de culise. Din păcate pentru el, nici acolo nu strălucește. Cineva l-a zărit la coadă la toaletă și l-a numit oportunist – probabil că persoana în cauză a considerat că-n acel loc avea ocazia să vadă cum arată mâinile curate. Drama e că a ajuns să creadă și el că e talentat. Cine-l vede jucând și nu-l compară cu o piatră care încearcă să recite cu trăire o poezie e cel mult indulgent. Bine că Lomped încă n-a îndrăznit să predea și cursuri de teatru, căci ar fi fost necesar să se creeze și un post de sufleor de profesor. Într-o zi, pe când se holba la propria figură într-o vitrină, Lomped a avut o revelație: a constatat că are față de logo. De-atunci se vinde pe unde apucă.

Ospăț mare cu neobrăzare

I-au crescut mustăți stufoase

De sub care se ivesc

Rânjete burduhănoase

Ce pe nimeni n-ocolesc.

Târâtoarea în discuție

E o ploșniță de pat

Pe care duhoarea proprie

O-nscrie la celibat.

Deși e cam necioplită,

Mai bine zis necioplit,

S-a ales și cu iubită

Din același regn turtit.

Ea-i ca el în alte feluri,

El e-așa cum am mai zis,

Parcă-s din aceleași ouă

Clocite din compromis.

Ploșnițoi și Ploșnițesa

Trăiau veseli pe hotar

Și își etalau impresia

C-ar avea vreun habar.

Toate bune, păguboase,

Se pitulau noaptea prin case,

Servind iute-mbucături

Numai prin înțepături.

Într-o seară, chiar la masă,

Ploșnițoi cam ameți,

Se făcu și alb ca varul,

Însă nu se cuminți.

Tre’ să-i spunem elegant

Că-i un pic cam nătărău:

Asta pățești mereu dacă

Te hrănești cu sânge rău.

Memoriile unui amnezic

Niște oameni, în urmă cu zece ani: în sfârșit, România are un președinte care va face și va drege. Avem încredere în el, îl cunoaștem, e capabil, devotat, noi l-am votat fiindcă este garanția că lucrurile vor merge bine. De aceea v-am recomandat și vouă să-l votați. Ce bine că ne-ați ascultat! O să vedeți, n-o să mai puteți de bine. O să fie atât de mult bine, încât o să dăm și la alții. Binele ăsta o să fie atât de bun de-o să-l exportăm. Ah, ce bine că s-a întâmplat așa!

Aceiași oameni, acum: Un deceniu pierdut, asta a însemnat să-l avem pe el la conducere. Este inadmisibil ce s-a întâmplat în tot acest timp. Ce bine că s-a terminat, suntem gata pentru un nou început!

Box meteorologic

Un cetățean cu tenul sensibil a acționat în instanță vremea pe motiv că vântul l-a lovit în față într-o dimineață. Fiind profund mișcat de trauma cetățeanului, judecătorul i-a dat câștig de cauză. Dat fiind faptul că vântul sufla pe teritoriul țării noastre la momentul respectiv, statul român îi va oferi cetățeanului despăgubiri consistente. Vântul este cercetat în stare de libertate, fiind suspect și în alte cazuri de agresiune facială.

Marea victorie

Știre de ultimă oră. Eroii români s-au întors teferi la casele lor. Avem parte de un prezent istoric. Un asemenea eveniment merită marcat. Toți au luptat în linia întâi. Cu toții și-au învins adversarul în luptă bărbătească, unu la unu, chiar și femeile. Milioane de dreptunghiuri au fost răpuse de tot atâtea cercuri brave. Eroii și-au depus armele. Ștampilele de vot au devenit adevărate monumente ale curajului de a lupta pentru țară. Atâția români și-au făcut datoria! De mâine, lucrurile vor reveni la normal. Cu același spirit de solidaritate, se vor trage în piept unii pe alții.

Flatulență intelectuală

Nu te mira deloc, așa se scrie poezie acum,

Adică nu e nevoie de ritm, rimă, înțeles sau sentiment,

Pur și simplu verși niște cuvinte scoase cine știe de prin ce unghere

Interioare și totul e ca și rezolvat. Dar stai, nu cumva să treci cu subiectul

Dincolo de suprafață, caii verzi de pe pereți se vor năpusti asupra inspirației

Tale galopante și o vor strivi sub copitele lor mov și vei rămâne cu muza umflată.

Până una-alta, cititorul să se mulțumească dacă zărește semne de punctuație, ăsta e un

Mare câștig pentru el și o dovadă că a dat peste un veritabil literat,

Un om care respiră artă dintr-un borcan cu impresii despre fleacuri și

Le redă lumii sub formă de normă cu o dibăcie care ar face orice stângăcie să crape de

Invidie. Uite, până și cuvântul ”invidie” s-a izolat din respect pentru măiestria

De necontestat a acestui comandant al ideilor strălucite, gata oricând să-și

Sacrifice clipe prețioase din clepsidra vieții pentru a te umple de străluciri

Artistice din cap până-n picioare. Fii pe pace, are cine să-l gratuleze, dar nu te

Obosi să cauți sensul în acest ocean de nimicuri, căci tone de aparență zac în adâncimile lui.

Un ardei umplut cu pretenții

Stătea în oală și țipa din răsputeri că este nedreptățit. Cum de tocmai el să nu aibă parte de aceeași umplutură ca toți ceilalți? Nu-i venea să creadă câtă mojicie poate să fie și-n bucătărie. Pe cei din preajma lui nu-i înghițea defel. Se uita la ei cu o ciudă de necrezut. Ai fi putut crede că i-au pricinuit vreun neajuns, dar de unde, nici măcar nu aveau de unde să-l știe. Era plin de păreri bune despre sine și trăia cu impresia că multe i se cuvin și că a căuta să faci bine ce ține de tine e treaba altora. Era ca un ins care se teme de apă și consideră că are ce-i trebuie pentru a fi salvamar. Desigur, special pentru el trebuia creat postul de salvamar de uscat, o prezență distinsă care să te-anunțe pe ton de specialist în bronzat la umbră câtă loțiune mai ai nevoie între degetele mâinii stângi sau dacă umiditatea prosopului e-n ton cu presiunea atmosferică. I se acrise să fie lăsat de izbeliște într-o margine de oală, discriminat, aproape surghiunit. Fierbea de nerăbdare să afle de ce a fost condamnat la un destin atât de dur, așa că icni prelung, apoi strigă revoltat:

– De ce nu sunt umplut ca toți ardeii de-aici? Eu ce am?

– Ești iute. Și mai ești și pe jumătate copt.

Sursă foto:

https://www.gatesc.ro/recipes/18388/ardei-umpluti-la-cuptor

Gălăgie pe hârtie

Două ipoteze se certau de zor

Și aveau impresia că fac treabă bună,

Una se credea un fel de precursor de revizor,

Cealaltă visa că scoate soarele după furtună.

Amândouă, foc și pară, socoteau că au dreptate,

Că fără una sau alta, rațional, nu se mai poate,

Argumente, zarvă mare, socoteli dădeau în pârg,

Zăceau munți de presimțiri despre ce va fi în târg.

Dup-o anumită vreme, larma s-a mai potolit,

Doar un scâncet de necaz se mai auzea mocnit,

Concluzia s-a pronunțat ca la judecătorie:

Toate nu au fost în fapt decât praf de teorie.

1 + 1 fac eventual 2

Există oameni care dau pe-afară de bunăvoință. La fiecare pas pe care-l fac varsă câte-un strop de cumsecădenie. Cum se ivește o ocazie de a fi binevoitori, cum apar și dânșii, ca și când ar avea loc o întâlnire de gradul zero între neprevăzut și capacitatea de a-l preconiza. Atunci, senzaționalii omenoși se scutură de generozitate ca un frasin de frunze când vântul tomnatic suflă turbat. Un asemenea tumult de amabilitate s-a petrecut și pe o scară de bloc, unde oameni cu inimi mari cât nepăsarea conducătorilor față de mase au ținut să fie groaznic de afectuoși și să-i anunțe pe colocatari că sunt atât de stimați de către dânșii, încât iau în calcul și mica probabilitate de a fi cumva puțin deranjați de lucrările lor de amenajare care vor dura mai bine de-o lună. Da, se-aude de parcă s-ar dărâma blocul. Desigur, parcă are loc greva bormașinilor. Zgomotul e într-adevăr insuportabil. Dar na, ce să-i faci, sunt oameni aproape absolut sinceri, eventual simpatici.

Noroc cu specialiștii

Conform noii directive europene, toate statele membre au o dată pe an șansa de a diminua datoria externă printr-o metodă minim invazivă. Guvernul României a instituit ieri seară un comitet de elită, într-o ședință extraordinară, pentru a elabora o strategie cât mai bine pusă la punct. Chiar în aceste momente un grup de experți format din statisticieni, olimpici la matematică și înalt gânditori stabilesc care sunt numerele cu cea mai mare probabilitate de a fi câștigătoare. Algoritmul a fost dezvoltat având în vedere viteza cu care este aruncată bila, istoricul profesional al celui care o va arunca, forța de frecare, materialul din care este fabricată suprafața și viteza cu care se va învârti ruleta. Cu scopul de mări șansele de a nominaliza corect numerele, câțiva iluștri astrologi, magicieni și specialiști în numerologie au fost invitați să se alăture grupului de elită.

”În urmă cu câteva clipe, trimisul nostru special ne-a informat că grupul de elită a ajuns la un consens. Așadar, iată care sunt cele 4 numere considerate cu potențial mare de a deveni câștigătoare: 33 și 26 – negru, 7 și 21 – roșu. Acum e rândul poporului să contribuie, buletinele de vot sunt pe cale de a fi tipărite, trăim momente istorice. Frați români, avem ocazia de a ne arăta încă o dată solidaritatea față de inițiative strălucite. Mâine sunteți așteptați la urne pentru a desemna numărul pe care vom miza. Vă rugăm să alegeți cu inima și mintea în același timp. Să câștige cel mai norocos!”.

Sindromul Pupi

Totul începe cu o pereche de ochelari cu ramă groasă, un deget care atinge des fruntea în semn contemplativ sau o mână așezată sub bărbie în mod filozofic și o postură care trădează preocupări complexe. Apoi vine vremea adunărilor de creieri în jurul unei foi care s-a lăsat umplută de niște informații doar ca să nu fie nevoită să asiste la o stoarcere de neuroni de-a dreptul barbară. Auzise sărmana coală că la aceste adunări logica și priceperea se bat cap în cap cu snobismul și fanfaronada până când ies scântei. De-acolo bunul simț iese mereu învins. Perechile de ochi din jurul singurului muncitor care mânuiește târnăcopul s-au mutat în fața laptopului. Unul strigă ce taste să apese, altul îl zorește, doi-trei confundă productivitatea cu dezbaterile și se contrazic pe marginea unei teme profunde: care dintre țări are cei mai mulți țânțari. Ca orice om ale cărui pasiuni sunt vacanțele și pozele din ele, un ins apare de după o cladă de păreri și începe să cântărească diferențele culturale dintre popoare în mirodenii și deserturi.

Dacă te trezești că găsești repede complimente și rar soluții, fă-ți un control.

Țața Palavra

Undeva, într-un ținut în care nu se întâlneau consoană cu vocală, trăia Țața Palavra. Să nu vă închipuiți că acel teritoriu era pustiu, nicidecum. Era doar țara unde vorbele nu valorau nimic, deci nu auzeai decât rareori câte-un oftat, și-acela destul de discret, că era semn de pagubă. Aici, deși mai mult se făcea decât se vorbea, tot nu era liniște și pace, căci unii făceau de drag, alții de ochii lumii, alții de nevoie, unii în silă, alții cu pricepere. Evident, existau și dintre cei care se făceau că fac. Țața Palavra locuia la capăt de țară, într-o pădure. Ajunsese aici dintr-o dorință nestăvilită de a umple liniștea cu flecărelile ei neîncetate. Credea că va fi un paradis, că în acest loc va fi destulă atenție pentru nimicurile pe care ținea să le exprime. Sosită în mare grabă, constată că fiecare vorbă pe care o scotea o îndepărta cu câte un pas de interlocutor. Firește că nu a reușit să-și înfrâneze trăncăneala o clipă și așa ajunse la capăt de tărâm, unde nimeni nu calcă vreodată. Din când în când tresare la un foșnet de frunză și dă fuga la poartă, apoi se întoarce în curte bodogănind.