Mujdei era un tată responsabil. El voia ca fata lui de nouă ani să le aibă cu bancnota. Gândit și făcut: i-a cumpărat un ghid de drămăluire a finanțelor și a invitat-o să-și investească timpul în mod productiv. Fata l-a ascultat și s-a pus pe lecturat. 

În câteva săptămâni a pus bazele primei școli de cod vestimentar pentru păpuși. Le-a învățat pe cursante cum să-și îmbrace păpușa când o scot în parc, o iau la shopping sau merg cu ea în vizită. Mujdei e un om împlinit, fiica lui a dezvoltat o afacere la nici zece anișori și se află în top 30 Mici Antreprenori. 

Zilele trecute, Mujdei a rugat-o pe fiica lui să ducă gunoiul și ea a făcut întocmai. Peste două zile, contabilul și administratorul firmei pe care o conducea fata i-a înmânat lui Mujdei o factură:

Servicii de igienizare a locuinței 1 buc. – 250 eur;

Deplasare în interesul terților – 87 eur;  

Set echipament de lucru (mănuși, salopetă, cască și mască de protecție) 1 buc. – 125 eur;

Servicii de logistică – 284 eur;

Servicii de transport al deșeurilor – 322 eur;

Gestionarea deșeurilor în conformitate cu prevederile Ministerului Mediului – 297 eur;    

Management de proiect – 585 eur.

Fata înregistrase firma cu obiect de activitate general; factura avea număr de înregistrare, dată, semnătură. Mujdei n-a avut încotro și a plătit. Din acea zi, pedagogia financiară pentru copii nu i-a mai mirosit bine deloc.