Cădere-n deziluzie

Un grup de turiști a căzut ieri după-amiază într-o râpă. Toți cei douăzeci și trei de membri ai grupului au supraviețuit. Deși au trecut prin momente de spaimă, care îi vor urmări mult timp de acum înainte, doi dintre ei au avut curajul de a ne spune câteva cuvinte despre tragicul eveniment.

Mă aflam împreună cu amicii mei la munte. La un moment dat, podul pe care îl traversam a început să scârțâie din ce în ce mai tare. Era lung de aproximativ câțiva metri. Imediat am scos telefonul și, grație unei inspirații de moment, am lăsat un review negativ traseului montan. Spre surprinderea mea, deși aveam net bun și recenzia mea a fost publicată pe loc, nimeni nu a apărut instant să remedieze problema cu podul de lemn. În timp ce mă îndreptam spre capătul lui, am lăsat și o plângere la ANPC, a declarat Miaunel Stângaceleanu, expert fotograf de întuneric.

Am pășit cu toții înainte cu încredere. Vă dați seama? douăzeci și trei de oameni trăiau cu groază fiecare scârțâitură a podului. Văzând că nu am rezolvat nimic nici cu recenzia negativă, nici cu plângerea către autoritatea de protecție a consumatorului, eu am luat inițiativa și am creat pe loc o petiție împotriva ruperii podului de lemn. Tot grupul a semnat-o cu ochii în lacrimi, fiecare de pe telefonul lui. Lemnul începea să cedeze, deși semnăturile curgeau. Nu vă puteți imagina ce era în sufletele noastre. Un amestec de speranță în justiție și dreptate și disperare de nedescris. Cu fiecare secundă ce trecea, primeam notificări cu privire la petiție. După ce de-a douăzeci și treia semnătură, priveam cu toții spre pod, implorând milă cu privirile noastre disperate. În cele din urmă… (izbucnește în lacrimi), în cele din urmă… nu pot, chiar nu pot… e prea dureros, ne-a spus, printre sughițuri și suspine, Ocoliteea Delapidăreanu, doctor în coacerea castanelor comestibile.

Toți membrii grupului sunt acum în stare de șoc, după ce petiția lor nu a putut opri prăbușirea podului.

Supraviețuitorii au ridicat și un monument chiar în locul unde s-a prăbușit podul de lemn. În memoria curajului lor, a fost construit un alt pod în locul celui vechi, la aceeași distanță de doi metri și doi centimetri față de pământ.

Idei geniale cu număr de înregistrare

Într-un exces de genialitate, statul român a angajat circa zece mii de oameni pe post de trompete. Inițiativa face parte din Programul pentru Dezvoltare Durabilă și are ca scop identificarea și implementarea unor măsuri sustenabile. În acest fel se economisesc aproximativ 12 tone de material (11,5 t de alamă și restul oțel, nichel, argint și lac), a sunat motivația din spatele măsurii. Același luminat reprezentant a continuat: este o decizie istorică și o dovadă că statul nu stă cu mâinile în sân când vine vorba de reglarea pieței muncii. Prin măsura două sute treizeci și doi, aproape zece mii de oameni sunt reintegrați în câmpul muncii, mediul înconjurător este protejat, iar economia va avea un avânt răsunător.

Cel mai greu este pentru orchestrele care, brusc, s-au pomenit cu astfel de instrumente umane în componență. Dirijorii se plâng că, deși trompetiștii suflă cu putere, trompetelor le intră aerul pe o ureche și le iese pe alta.

Investiții păguboase

Mujdei era un tată responsabil. El voia ca fata lui de nouă ani să le aibă cu bancnota. Gândit și făcut: i-a cumpărat un ghid de drămăluire a finanțelor și a invitat-o să-și investească timpul în mod productiv. Fata l-a ascultat și s-a pus pe lecturat. 

În câteva săptămâni a pus bazele primei școli de cod vestimentar pentru păpuși. Le-a învățat pe cursante cum să-și îmbrace păpușa când o scot în parc, o iau la shopping sau merg cu ea în vizită. Mujdei e un om împlinit, fiica lui a dezvoltat o afacere la nici zece anișori și se află în top 30 Mici Antreprenori. 

Zilele trecute, Mujdei a rugat-o pe fiica lui să ducă gunoiul și ea a făcut întocmai. Peste două zile, contabilul și administratorul firmei pe care o conducea fata i-a înmânat lui Mujdei o factură:

Servicii de igienizare a locuinței 1 buc. – 250 eur;

Deplasare în interesul terților – 87 eur;  

Set echipament de lucru (mănuși, salopetă, cască și mască de protecție) 1 buc. – 125 eur;

Servicii de logistică – 284 eur;

Servicii de transport al deșeurilor – 322 eur;

Gestionarea deșeurilor în conformitate cu prevederile Ministerului Mediului – 297 eur;    

Management de proiect – 585 eur.

Fata înregistrase firma cu obiect de activitate general; factura avea număr de înregistrare, dată, semnătură. Mujdei n-a avut încotro și a plătit. Din acea zi, pedagogia financiară pentru copii nu i-a mai mirosit bine deloc.

Onoare prăjită cu salată de teorie și sos de aparență

Un bucătar a gătit un preparat cu aromă de mâncare, un ospătar l-a prezentat ca fiind specialitatea casei, un client l-a lăudat ca și cum i-ar fi plăcut în mod deosebit. Cineva care se afla la masa alăturată a dat vestea că bucătarul e de top și un ziar l-a elogiat într-un articol.

De-atunci oamenii sunt plătiți în laude pentru munca lor și servesc cu poftă supă cremă de ambalaje, tocăniță conceptuală, migrene pane, tochitură smart și mujdei premium.

Dresorul de empaticozauri

A fost odată un ins dârz. El și-a dat seama că oamenii au nevoie să fie tratați omenește chiar și în mediul profesional. A mers atunci într-o călătorie plină de mister, în munții Aparențieni. Odată ajuns acolo, a fost întâmpinat de un trib marchitanian. Membrii tribului i-au dat o fiertură de compasiunendis erupeum, o plantă de prin părțile locului, și a devenit brusc empatic.

Câteva săptămâni mai târziu, a pus bazele un curs de learship empatic. Totul a decurs normal până la lecția de afecțiune. Deși cursanții înscriși băuseră înainte ceai de compasiunendis erupeum, efectul nu a fost cel așteptat, ei și-au unit maxilarele și l-au înghițit pe profesor. Familia sa a inițiat o acțiune în instanță, firma producătoare de ceai din compasiunendis erupeum fiind acuzată de comerț cu produse contrafăcute.

Papion spiritual

Societatea de Înalte Moravuri a avut nevoie de câteva lucrări de renovare. A fost constituită o comisie de experți care a evaluat clădirea după standarde actuale. Constatările experților au fost trecute într-un raport oficial și a fost desemnată echipa care urma să se ocupe de lucrări.

Fațada societății a fost renovată complet, echipa a lucrat cu sârg și finalitatea lucrărilor a fost apreciată de toți. Lucru firesc, de altfel, având în vedere că aspectul Societății de Înalte Moravuri era acum unul proaspăt refăcut.

La câteva luni distanță, construcția în care își avea sediul societatea s-a prăbușit complet. Din fericire, faptul s-a produs în afara orelor de lucru și nimeni nu a fost rănit. Din păcate, concluzia a fost că trebuie renovată din nou fațada. 

La umbră de sine

Un pion cam visător

Se credea o piesă rară

Și, parcă plutind pe-un nor,

Tot ședea cu pieptu-afară.

Într-o zi, măria sa,

Așa semeț cum era,

Peste umăr se uită

Și îndată raționă:

Trebuie că-s cam valoros,

Tura șade mai în dos,

Chiar și calul e în spate,

Sunt făcut s-ajung departe.

Făcu el un pas în față,

Mai făcu vreo doi sau trei,

Și privind ‘napoi cu greață

Îi văzu pe toți lachei.

Ba se și miră sărmanul

Cum de n-are el coroană,

Deși-i primul în coloană,

Cum, nu-i vede lumea rangul?!

Și cum cugeta acestea,

Un cal iute-i curmă drumul

Și s-a dus pe tablă vestea

C-o să ieși primul din joc

De vei face pe nebunul.

Ospăț mare cu neobrăzare

I-au crescut mustăți stufoase

De sub care se ivesc

Rânjete burduhănoase

Ce pe nimeni n-ocolesc.

Târâtoarea în discuție

E o ploșniță de pat

Pe care duhoarea proprie

O-nscrie la celibat.

Deși e cam necioplită,

Mai bine zis necioplit,

S-a ales și cu iubită

Din același regn turtit.

Ea-i ca el în alte feluri,

El e-așa cum am mai zis,

Parcă-s din aceleași ouă

Clocite din compromis.

Ploșnițoi și Ploșnițesa

Trăiau veseli pe hotar

Și își etalau impresia

C-ar avea vreun habar.

Toate bune, păguboase,

Se pitulau noaptea prin case,

Servind iute-mbucături

Numai prin înțepături.

Într-o seară, chiar la masă,

Ploșnițoi cam ameți,

Se făcu și alb ca varul,

Însă nu se cuminți.

Tre’ să-i spunem elegant

Că-i un pic cam nătărău:

Asta pățești mereu dacă

Te hrănești cu sânge rău.

Flatulență intelectuală

Nu te mira deloc, așa se scrie poezie acum,

Adică nu e nevoie de ritm, rimă, înțeles sau sentiment,

Pur și simplu verși niște cuvinte scoase cine știe de prin ce unghere

Interioare și totul e ca și rezolvat. Dar stai, nu cumva să treci cu subiectul

Dincolo de suprafață, caii verzi de pe pereți se vor năpusti asupra inspirației

Tale galopante și o vor strivi sub copitele lor mov și vei rămâne cu muza umflată.

Până una-alta, cititorul să se mulțumească dacă zărește semne de punctuație, ăsta e un

Mare câștig pentru el și o dovadă că a dat peste un veritabil literat,

Un om care respiră artă dintr-un borcan cu impresii despre fleacuri și

Le redă lumii sub formă de normă cu o dibăcie care ar face orice stângăcie să crape de

Invidie. Uite, până și cuvântul ”invidie” s-a izolat din respect pentru măiestria

De necontestat a acestui comandant al ideilor strălucite, gata oricând să-și

Sacrifice clipe prețioase din clepsidra vieții pentru a te umple de străluciri

Artistice din cap până-n picioare. Fii pe pace, are cine să-l gratuleze, dar nu te

Obosi să cauți sensul în acest ocean de nimicuri, căci tone de aparență zac în adâncimile lui.

1 + 1 fac eventual 2

Există oameni care dau pe-afară de bunăvoință. La fiecare pas pe care-l fac varsă câte-un strop de cumsecădenie. Cum se ivește o ocazie de a fi binevoitori, cum apar și dânșii, ca și când ar avea loc o întâlnire de gradul zero între neprevăzut și capacitatea de a-l preconiza. Atunci, senzaționalii omenoși se scutură de generozitate ca un frasin de frunze când vântul tomnatic suflă turbat. Un asemenea tumult de amabilitate s-a petrecut și pe o scară de bloc, unde oameni cu inimi mari cât nepăsarea conducătorilor față de mase au ținut să fie groaznic de afectuoși și să-i anunțe pe colocatari că sunt atât de stimați de către dânșii, încât iau în calcul și mica probabilitate de a fi cumva puțin deranjați de lucrările lor de amenajare care vor dura mai bine de-o lună. Da, se-aude de parcă s-ar dărâma blocul. Desigur, parcă are loc greva bormașinilor. Zgomotul e într-adevăr insuportabil. Dar na, ce să-i faci, sunt oameni aproape absolut sinceri, eventual simpatici.

Sindromul Pupi

Totul începe cu o pereche de ochelari cu ramă groasă, un deget care atinge des fruntea în semn contemplativ sau o mână așezată sub bărbie în mod filozofic și o postură care trădează preocupări complexe. Apoi vine vremea adunărilor de creieri în jurul unei foi care s-a lăsat umplută de niște informații doar ca să nu fie nevoită să asiste la o stoarcere de neuroni de-a dreptul barbară. Auzise sărmana coală că la aceste adunări logica și priceperea se bat cap în cap cu snobismul și fanfaronada până când ies scântei. De-acolo bunul simț iese mereu învins. Perechile de ochi din jurul singurului muncitor care mânuiește târnăcopul s-au mutat în fața laptopului. Unul strigă ce taste să apese, altul îl zorește, doi-trei confundă productivitatea cu dezbaterile și se contrazic pe marginea unei teme profunde: care dintre țări are cei mai mulți țânțari. Ca orice om ale cărui pasiuni sunt vacanțele și pozele din ele, un ins apare de după o cladă de păreri și începe să cântărească diferențele culturale dintre popoare în mirodenii și deserturi.

Dacă te trezești că găsești repede complimente și rar soluții, fă-ți un control.

Țața Palavra

Undeva, într-un ținut în care nu se întâlneau consoană cu vocală, trăia Țața Palavra. Să nu vă închipuiți că acel teritoriu era pustiu, nicidecum. Era doar țara unde vorbele nu valorau nimic, deci nu auzeai decât rareori câte-un oftat, și-acela destul de discret, că era semn de pagubă. Aici, deși mai mult se făcea decât se vorbea, tot nu era liniște și pace, căci unii făceau de drag, alții de ochii lumii, alții de nevoie, unii în silă, alții cu pricepere. Evident, existau și dintre cei care se făceau că fac. Țața Palavra locuia la capăt de țară, într-o pădure. Ajunsese aici dintr-o dorință nestăvilită de a umple liniștea cu flecărelile ei neîncetate. Credea că va fi un paradis, că în acest loc va fi destulă atenție pentru nimicurile pe care ținea să le exprime. Sosită în mare grabă, constată că fiecare vorbă pe care o scotea o îndepărta cu câte un pas de interlocutor. Firește că nu a reușit să-și înfrâneze trăncăneala o clipă și așa ajunse la capăt de tărâm, unde nimeni nu calcă vreodată. Din când în când tresare la un foșnet de frunză și dă fuga la poartă, apoi se întoarce în curte bodogănind.

Fresh de semivocale și salată cu bulete statistice

Un studiu realizat de către Organizația Mondială a Îngrijorărilor Locale a scos la iveală faptul că 88% dintre locuitorii satului Buda, cuprinși între 22 și 34 de ani, nu au avut niciodată 35 de lumânări pe tortul lor. Într-un comunicat de presă, înaltul comisar al Națiunilor Sucite a declarat: Ne exprimăm neliniștea profundă referitor la situația crizei din Buda și ne manifestăm întreaga compasiune pentru victimele acestor neajunsuri cumplite.

Dintr-o analiză calitativă, efectuată cu instrumente premium, a reieșit că 9.7 din 10 stâlpi nu sunt deloc mișcați de noile curente ale artei. Mai mult decât atât, 87% dintre berze preferă să stea într-un picior decât să fie într-o ureche.

Un alt studiu relevă că mai mult de o jumătate din populația născută ieri în Serekunda are încredere în clasa politică din România.

Cercetările au fost desfășurate pe eșantioane reprezentative, iar trei din doi oameni confirmă că marja de eroare e plus-minus tolerată la maxim.

Imediat la știri: Tânărul din Urlați care șușotit, suspectat că vrea să deschidă o bibliotecă.

Cultura de tufe

Cultura de tufe se numără printre preferințele agricultorilor profesionali datorită indicelui de productivitate ridicat. Practic, atunci când competența se măsoară în ”da”-uri pe minut și complimente la kg per interacțiune colegială, randamentul este enorm. Noua tehnologie permite îmbogățirea solului profesional cu nutrimente care stimulează creșterea tufelor: minerale treacă-meargă, enzime mă-pricep-la-orice-tre’ și bacterii utile precum mânjitorium-superficialis. Cultivatorii estimează o creștere a producției de tufe cu 47% față de anul trecut.

Sănătate de 0 carate

Cercetătorii au descoperit o legătură directă între sumele mari de bani și eficiența tratamentelor pentru boli acute. Mai mult, o poziție socială de rang înalt atrage după sine vindecarea automată. Suntem în legătură infectă cu Naivean Obstructescu, Profesor Doctor Luna Cu Laude la Institutul Internațional de Concluziologie Abstractă:

La nivelul superior al bolii se produce un efect uimitor atunci când apar zerourile unei sume mari. Codul genetic al virusului detectează rapid forma zerourilor, asemănătoare cu celulele lui, astfel că în zona perceptivă se produce așa-numitul fenomen gafeologic primar, o eroare care determină virusul să își retragă celulele, considerând că teritoriul biologic respectiv este deja cucerit de trupele sale. Cu toate că efectele tratamentului pe bază de zerouri sunt imediate, există riscul ca boala să reapară, caz în care se recomandă o cură cu și mai multe zerouri.

Ceea ce este important de menționat este că, pentru ca tratamentul să funcționeze, sumele trebuie să fie reale, achitate în contul spitalului în care este îngrijit pacientul, în numele acestuia. În caz contrar, virusul sau afecțiunea își va da seama că e vorba de o sumă fictivă și tratamentul nu va avea efect.

O nouă descoperire în lumea medicală este și neutralizarea unei boli grave în urma interacțiunii cu un statut social înalt. Practic, în clipa în care boala află că organismul aparține unei persoane importante, structura ei ofensivă se confruntă cu ceea ce specialiștii numesc inhibiționism categoric, o hiperstimulare a nervului responsabil cu gestionarea complexelor de inferioritate ale bolii care determină suprimarea acesteia pe fondul unui psihic afectat.

Vă mulțumim, domnule Naivean, toți telespectatorii emisiunii Sănătate Pân’ la Coate v-au ascultat cu sufleul la gură.

Ceață la mic dejun, prânz și cină

Un grup de cercetători a căror identitate nu poate fi dată publicității a realizat ceva extraordinar, care nu poate fi explicat în cuvinte, iar rezultatul este imposibil de măsurat, având în vedere că o asemenea reușită apare o dată la 3.000 de ani distanță față de un moment asemănător, ales aleatoriu de către distinși experți cu 3 perciuni și școala vieții abstracte absolvită în timpul liber, în pauza dintre o părere exprimată și un fapt atât de clar, încât e la fel din oricare perspectivă ar fi analizat. Ceea ce rămâne o enigmă este cantitatea grosolană de aprecieri fictive de care s-au murdărit la gură cercetătorii.