Month: September 2016
Călătorie de-o clipă
Acolo sus nu se aude nimic despre dispreț,
nimeni nu știe de vreo laudă sau roluri,
căci nu există țintă, limită sau scop,
sau destinații desemnate de imbolduri.
Acolo se întinde simțul unui vis,
nici ploaia n-a-ndrăznit să strecoare-o picătură,
acolo dorul are profunzime de abis,
iar înțelesu-ți iese-n cale ca un vecin în bătătură;
nu-i loc de azi, de vremuri sau de vreme,
de cântec, gânduri sau de semne,
nu-i chip să cauți capătul vreunui fir de sens,
ori să măsori o clipă cu vârful unui puls imens.
Acolo s-a ivit un cor de trei suflări
ce-adună tot aproapele din depărtări,
acolo-s aripi ce poartă-n zboruri infinitul,
parcă la fel ca valul ce lucește-n soare,
tăceri care croit-au din bătăi de inimi începutul,
lumini care pictează veșnicia pe un colț de zare.
Calea carpetei
Ieri am fost în Guadalupe să dau un inverviu unui ziar care nu există, e noua modă, toate vedetele mari o fac, chiar dacă eu am fost prima. Acolo există o cultură a izoprenului nemaiîntâlnită, modul unic în care se derulează pe podea dezvăluie cele trei laturi ale ființei umane: față, verso și profil. Am reușit împreună cu surorile mele de meditație să încercăm marea cu degetul unei prietene care nu era cu noi. A fost un sentiment nemaipomenit, să ai o întindere nesfârșită de albastru la degetul mic, îți dai seama? Bine, era cel arătător, că pe cel mic l-a ținut strâns hoțomana. Seara am purtat tricouri purpurii ca să alungăm foamea din mijlocul familiilor de sărmani care ne cărau bagajele peste tot pe unde mergeam; ce să facem, trebuia să ne asigurăm că nu ne pierdem energia pozitivă, nu? Eu am avut o prietenă pe care a furat-o gândul pe o plajă și nu știu dacă am s-o pot revedea vreodată. Săraca, tocmai fusese premiată de Clubul Coloratorilor de Karmă (CCK) pentru merite deosebite: a trimis nu mai puțin de treizeci de valuri de optimism către doi bărbați care se înecau. Bineînțeles, reușita ei n-ar fi fost posibilă fără aportul salvamarilor prinși în hora armoniei pe mal. Tabăra de concentrare din Fiji chiar m-a făcut să înțeleg că dacă mergi înainte te îndepărtezi locul în care te aflai. Acolo am cunoscut oameni extraordinari, care pentru doar câteva mii de euro te fac să te simți un om mai ușor, ca și când ai pluti. Pentru ca armonia să se poată stabili, este necesar să-ți așezi gândurile în formă de dune turcești, corpul să se afle la patruzeci și nouă de grade latitudine vestică față de două tufe de măceșe și, poate cel mai important, înainte de toate, să faci kiteboarding numai după ce ai servit asana cu pâine din mazăre. Mă bucur enorm că am ales calea autocunoașterii prin izopren, acum mă pot saluta liniștită pe stradă, deja am devenit cea mai bună prietenă a mea. Și cred că am devenit sufletul meu pereche, serios! N-ai idee câte aveam în comun cu mine și nu știam. Mulțumesc izoprenului pentru tot!
PS: Pasiunile mele sunt topping-ul şi spălătoriile.
Sursă foto:
Frumusețea e veșnicie
Lumini puneau de strajă frumuseți în ziduri,
Culorile-nfloreau în țevi de pușcă,
Frânturi de infinit se oglindeau în cioburi,
Un laț își spânzurase scopul de o cușcă.
Venise dimineața-n straie albe,
Vântul purta pe aripi începuturi,
Din frunze găurite-și luau avântul fluturi,
Tulpini se ridicau din adâncimi ca picăturile din puțuri,
Visele răsăriseră-n vâltoarea clipei,
Timpul nu izbutise să le-ngroape.
O opinie cu greutate
Sufletul e rădăcina vieții
Să taci în fața sublimului și tragicului vieții, să trăiești deplin liniștea și vacarmul, speranța și deznădejdea, fără să-ți iei vreodată partea sau să cântărești dreptatea, să cunoști sensul vieții fără să-l fi căutat, să rămâi neclintit în fața sacrificiului suprem, să naști veșnicie prin însuși rostul tău, ce exemplu de măreție pământească poate fi mai curat de atât?
Mulțumim, sfinți copaci.
Mă ofer să te las baltă
laizvor.com 