Lumini puneau de strajă frumuseți în ziduri,

Culorile-nfloreau în țevi de pușcă,

Frânturi de infinit se oglindeau în cioburi,

Un laț își spânzurase scopul de o cușcă.

Venise dimineața-n straie albe,

Vântul purta pe aripi începuturi,

Din frunze găurite-și luau avântul fluturi,

Tulpini se ridicau din adâncimi ca picăturile din puțuri,

Visele răsăriseră-n vâltoarea clipei,

Timpul nu izbutise să le-ngroape.