Publicitate cu sinceritate

Produsul* nostru** este util*** și testat**** în conformitate cu normele de siguranță***** și sănătate****** aflate în vigoare*******.

*Clasificare oferită de Asociația Comercianților Corecți, care specifică în mod clar că, pentru a împlini calitatea de produs, un bun material nu trebuie să fie neapărat bun, material sau să rezulte din vreo muncă. De asemenea, conform hotărârii numărul treisprezece de săptămâna viitoare, munca este definită ca o activitate care poate presupune sau nu efort fizic sau intelectual.

**Numai o anumită categorie de oameni poate decide asupra proprietății și noi am hotărât că suntem cei mai potriviți pentru asta.

***Utilitatea se observă din perspectiva noastră, nouă chiar ne este de folos vânzarea lui.

****Test efectuat pe un grup de zece persoane care au fost selectate după finalizarea lui. Toate cele zece persoane au fost foarte încântate de noua formulă cu extract de arcima (tulpină de umbră aflată în mișcare) și au simțit din plin efectele benefice ale produsului.

*****În prezența unei calamități produsul poate fi considerat mai puțin primejdios.

****** Produsul poate să nu afecteze sănătatea dacă nu intră în contact cu ea.

*******Exprimarea se referă la acele norme care pot sări coarda, calul și tarlaua dintr-un singur salt.

E mai sănătos să citești steluțe decât în stele. Cercetarea cu atenție a informațiilor de pe etichete sau materiale de promovare îți arată că unii comercianți te cred tâmpit. Cu toate astea, e minunat să privești la stele.

Proștiri pe scurt

O întâmplare inedită s-a înregistrat ieri seară în orașul Vedenia, aflat în emisfera Basmogică. Un virus gripal a decedat în momentul în care a constatat că există. Incidentul i-a pus pe gânduri pe medici, ei suspectând că virusul a suferit un traumatism sever în momentul în care devenit conștient de cât de periculos este. În jurul lui au fost găsite mai multe batiste folosite, precum și o cană cu ceai de sunătoare pe jumătate goală. Procurorii orașului respectiv au deschis imediat o anchetă. A durat puțină vreme fiindcă n-au nimerit cheia din prima. Printre suspecți se află o oglindă bănuită că i-ar fi acordat virsului ocazia de a se privi în ea, până atunci el văzându-se doar în fotografii. Până la elucidarea cazului, tuturor virușilor gripali li s-a recomandat un tratament preventiv cu Inconștientil Forte și ochelari pentru nevăzători.

Ce treabă are garnitura cu prefectura

– Și cum, e nevoie să fii de față când te operează? Nu poate să te taie în lipsă? Hai, Marine, revino-ți c-avem treabă, am eu o verișoară care și-a pus piciorul în ghips de la distanță. N-a trecut pe la cabinet nici ca să i-l scoată, a trimis pe cineva și s-a aranjat. Avem doctori numa’ unu și-unu, tre’ să se găsească unul mai dibace care să te opereze fără să fii acolo.

– N-am cum șefu’, trebuie să fac și anestezie…

– Tocmai, când ești sub anestezie e ca și cum n-ai fi acolo. Nici n-o să-ți dai seama c-ai fost plecat. Te ridici ușurel, mergi în vârful picioarelor și ai grijă să-nchizi ușa fără zgomot.

– Pe cuvânt, chiar n-am cum azi, dar promit, mâine dimineață, cum mă trezesc din anestezie, mă sui în mașină și vin la atelier.

– Marine, ai înnebunit, ce să mai fac eu mâine cu tine când domn’ prefect vrea acum să-și asorteze mașina cu șosetele?

– De ce nu ia alta din garaj sau schimbă șosetele?

– Vezi că-ncepi să devii obraznic! Eee, asta-i bună, omul s-a hotărât asupra unei anumite vestimentații și ne apucăm noi acuma să-i dăm planurile peste cap. Păi așa crezi tu că se conduce o urbe? Vine oricine și-și vâră nasul în socotelile strategice ale cârmuitorului?

– Să vedeți, eu… adică medicul, dacă eu nu sunt acolo… n-are pe cine să opereze…

– Ce treabă are una cu alta? tu ești mecanic, el e chirurg. Doar n-o să te întrebe pe tine ce și cum să facă. Ce, e vreunul care zice: Nu pot să-ncep procedura până când n-aduceți un mecanic să fie de față? De-aia zic, vino să-i repari mașina lu’ domn’ prefect și, cum te știu băiat descurcăreț, termini repede și ajungi până să te-nchidă domn’ doctor. Sun eu și-i zic: Domn’ chirurg, știi cum e, graba strică treaba. Vezi și matale cum faci, că la interior tre’ să umbli cu blândețe, nu merge cu manevre bruște. Hai, că n-oi avea eu limba ascuțită, și nici bisturiu, dar ți-ajung cumva la suflet. Și, dacă prin absurd, termină operația înainte să repari tu mașina, îi dau un telefon și-l țin de vorbă, ca s-ajungi la timp pentru cusătură. Asta-i treabă importantă, nu ne jucăm cu sănătatea, Marinuș.

– Șefu’, nu pot să fiu prezent numai la final.

– Marine, păi finalul e cel mai palpitant. Acolo se strâng emoțiile, nu te-aș lăsa eu pe tine să ratezi așa ceva, băiatul meu. Fii fără grijă că se descurcă el chirurgul și fără tine, a văzut atâtea organe, le are în minte pe toate. Ce, tre’ să vadă o splină ca s-o recunoască? Păi ce încredere să mai avem în ei dacă nu știu care parte a corpului unde vine fără să-l aibă în față. Nu merge cu fițuici, ți-am zis, nu ne jucăm cu sănătatea.

– Și totuși, mie mi-a zis că până nu mă deschide nu poate să se pronunțe.

–  Și ce, am zis eu să nu te deschidă? Umblă vorba prin popor că ești mai aproape de adevăr cu cât ești mai deschis. Deci e la fix, exact precum e cheia de nouă pe șurub corespondent.

– Și dacă…

– Mă, știi cum ești? Ca vecinu’ Costică, ăsta mereu zice că n-are vreme să m-ajute să găsesc dinainte scama aia de mi-o culeg subalternii de pe sacou. Ăla, poți să ai și un nasture lipsă că nu vine imediat să te-ajute să-l găsești. N-am văzut așa om, de parcă s-ar grăbi cineva să ajungă în groapă. Pentru un gropar, are clienți cam nerăbdători. Să fi fost în locul lui, unul nu sufla în fața mea, dar de, nu oricine are stofă de conducător.

– Eu chiar nu pot să-mi asum…

– Stai liniștit, că nu te las eu așa, pe mâna oricui, am un orelist a-ntâia, mi-e dator de mult.

– Șefu’, asta chiar nu-i cu putință, eu am nevoie de chirurg.

– Marine, ești într-o ureche? Păi de la faringe pân’ la splină cât mai e? O lingură de mazăre. Hai, mă, că știe el ce face. Deci, gata, s-a rezolvat, vorbesc cu el și intri imediat în operație. Până atunci te pui pe drum și vii încoace. Să nu mă faci să te-aștept!

– Și la cât să mă-ntorc să mă coasă?

Omul de zăpadă Constantin Brăescu

teatruweb's avatarteatruweb

Ca ziarist,Constantin Braescu era apreciat încă din perioada comunistă, ironia şi sarcasmul micilor sale tablete făcând deliciul cititorilor. Nu era un publicist de cursă lungă şi nici nu-l caracteriza hărnicia. Dimpotrivă. După 1989, scrisul său s-a diluat, improvizaţiile de moment luând loc uluitoarelor intuiţii semantice din trecut. Mi-a fost şef la două ziare. Nu s-a purtat tocmai colegial, felul său de a face presă cu mâinile şi mintea altora nu a fost prea corect. Manipula tot ce era de manipulat. Nu vreau să aprofundez această temă delicată. Cert este că, în ultimii săi ani de viaţă, Constantin Brăescu devenise un om izolat, absent la multe aspecte ale realităţilor de zi cu zi, oarecum descumpănit de întâmplările din jurul său. Doar ironia sa subţire mai amintea de verva omului de cultură din urmă cu câteva decenii. Avea harul de a citi oamenii. Le dădea diagnostice precise, neiertătoare precum verdictul unor boli…

View original post 760 more words

Inimă de piatră

 

De ai blândețea-n cuget, fapta ți-e mângâiere,

C-o inimă curată tocești un vârf de sabie,

La fel răsună adevărul dintr-un strigăt ca și din tăcere,

Iar râul mai degrabă piere decât să-și părăsească a sa albie.

 

Statornicia își urmează crezul pretutindeni,

Nu-i vreo oprire-n loc cu chip de-mpotrivire,

Nu-i amăgirea unei nostalgii ca o sclipire de privire,

E rădăcina ce se trage dintr-un sâmbure de fire.

 

Așa c-atunci când iei o piatră-n mână,

Ascultă ce e dincolo de învelișul tare,

Și vei afla că înăuntru gingășia e stăpână,

Iar calea pân’ la ea-i croită cu răbdare.