Acest moment a fost sponsorizat de ”Cam târziu”, un pahar de vorbă nepotrivit cu orice fel de context. A se consuma responsabil. Produs și îmbuteliat de Societate cu Răspundere Limitată, strada Se-ntâmpleanu Oricui nr. 1 bis. Conține aromă de compasiune, colorant natural pe bază de părere de rău, îndulcitor, acidifiant acid civic, extract de tact artificial, suc concentrat de neatenție. Valoare nutritivă: – 40 de se putea și mai bine.
Sursă foto:
Ce de ne-nghesuie grijile pentru nimicuri!
Dăm fuga s-adunăm în bucățele de pustiu
Iluzia unui tot ce-nghite fără de oprire sensul,
Aruncând condamnări la moarte spre ce ar merita să fie viu.
Mormanul neorânduirii se pretinde hartă
Și vin de-a valma rătăciri cu ifos de reper,
Nu-i vreun roman ce și-a făcut loc cu securea-n artă,
E traiul cu rădăcinile înfipte-n efemer.
Azi plânsul de copil e imnul stării noastre,
Hrănit-am cu amar bunăvoința,
Să ridicăm privirea din orbire,
În tot ce e curat să ne-ncolțească stăruința!
Un cercetător orb a descoperit antidotul contra pătrunjelului. Omul de știrbință a declarat că, de curând, s-a hotărât că pătrunjelul crescut aleatoriu este nociv și doar cel care e rodul unei cultivări autorizate este unul care ar putea avea efect benefic. Cercetătorul, care a primit cu două minute înaintea intrării în emisie titlul de Domnitor Hororis Clauza, a fost declarat de către o comisie anonimă drept cel mai cunoscut savant al tuturor timpurilor, chiar și al celor dinainte de a se naște. Guvernul unei țări independente a luat imediat măsurile impuse de Comunitatea pentru Stabilitatea Absurdului Specific și a alocat salariile pe doi ani ale tuturor cetățenilor săi în vederea prevenirii răspândirii acestui teribil fenomen numit ”pătrunjelul sălbatic”, o amenințare care pune în pericol supraviețuirea tuturor speciilor. Toate parcelele în care acesta creștea au fost izolate și arse din temelii. Eroii care au luptat împotriva acestui dușman vor primi o decorație sub formă de hologramă, vizibilă pe aplicațiile Pamfletoid. Trimite 40 de euro pentru a descărca aplicația gratuit și 500 pentru a-ți arăta sprijinul pentru voluntarii care luptă și acum cu tulpina morții. Pericolul nu va putea fi îndepărtat decât după ce se strânge o sumă cât 20 de PIB-uri de țări considerate dezvoltate pentru că-i subjugă pe alții în timp ce declară că-i ajută. Sănătate!
Sursă foto:
Adierea vântului fusese portativ pentru un legănat ca o deschidere de aripi. Ecoul unor miresme curate răsuna în mișcarea lentă a norului care călătorea deasupra lor. A fost într-adevăr un concert pentru suflet. O, ce cântec minunat, l-ai simțit? Nu, nu s-a terminat, doar s-a mutat. Clipa de răgaz e un dirijor iscusit, trebuie să recunoști. Pe strada aceasta avem doar semne de vibrație. E singura intersecție în care aglomerarea înseamnă unitate. Sigur că nu e nimic accidental, există un sens unic: armonia. Mă cam depășește să-ți explic mai multe, cert e că aici liniștea are întotdeauna prioritate.
Pe o pajiște-nsorită
Se ivi pe ne-așteptat
O furtună mohorâtă,
Purtând un strai colorat.
Prin zăvoi dădu de știre
Că sunt toți făr’ de-apărare
Un bursuc cu pălărie
Și pe mijloc cu cărare.
Ursu-și părăsi bârlogul,
Ca să nu dea de belea,
Să nu-l prindă cumva norul
Cufundat în canapea.
Viziuna e pustie,
Vulpea fugi ca trăsnită
De gândul că sub pământ
Fulgerul o s-o înghită.
Iepurașul… ce să zic,
Își ciuli urechea-i mare,
Servind teama-n polonic,
Ascultând la orișicare.
Nu s-a abținut nici râsul
A privi cu-ngrijorare
Vijelia mult solită
Ce făcea ravagii-ntrânsul
Mai mult de la depărtare.
Și-uite-așa goniră toate
Vietățile pădurii
Spre o peșteră pustie
Unde n-ajungea nici vântul,
Dar vreun gând de veselie.
Și în bezna ce domnea
Se-mbulziră ca să ceară îndurare
Unei gazde-ntunecate
Ce-atârna cu capu-n jos
Sprijinindu-se în gheare.
Liliacul îi primi,
Însă puse reguli stricte,
”Cu-n par nu te poți tocmi”,
Zise el citând din minte,
Ș-apoi doar cât ai clipi
Îi lăsă pe toți să intre.
Fără multă opoziție,
Mânați lesne de pripeală
Se-nvoiră să atârne
Cu toții cu capu-n jos;
Iară gazda triumfală
Zâmbi pe sub incisivi
Și zbură pe bolta neagră.
Cât stăteau încremeniți,
Răsturnați cu mic, cu mare,
Tot ce-aveau prin buzunare
A ajuns în pălăria
Ce mergea tiptil și-agale,
Trecând pe sub fiecare.
Și că fură ei goliți
De te miri ce lucrușoare
Nu e un capăt de lume
Sau cea mai rea întâmplare,
Însă trist e că și-acum,
Când afară-i cald și soare,
Stau cu susu-n jos și-așteaptă
O mișcare salvatoare.
Într-un întins încremenit de nemișcare
O adiere-i un spectacol de simțiri,
Un pâlc de viață desenează amintiri peste uitare,
Iar inima deschide drumul către regăsire
În peisajul pierdutelor priviri.
laizvor.com 