Neica Nu Se Poate și tanti De Ce Eu sunt angajați de vază. Ei lucrează de zor la munca altora: o cântăresc, o măsoară și apoi o așază în sertar. Pare simplu, dar e o treabă cu mare răspundere.

În tinerețe, tanti De Ce Eu a urmat cursurile Universității de Stat. A obținut primul post imediat după finalizarea cursurilor, ca statuie pentru un domn care rămăsese tablou.

Ea nu era ca toți învățații, s-a obișnuit repede cu ideea că știe de toate și s-a specializat în pricepere. Așadar, nu s-a născut atotștiutoare, ci a devenit peste noapte, umblând cu dedesubturi.

Într-o zi, tanti De Ce Eu s-a angajat la o firmă care producea bătăi de cap. Firma era renumită pentru calitatea produselor ei. Acolo l-a întâlnit pe neica Nu Se Poate, un tânăr de perspectivă îngustă.

Nu Se Poate și-a câștigat pe merit apelativul de neică, se tot gândește la pensie din prima zi de muncă. Bine, el e și înțelept cu normă redusă, zice că treaba n-are cum să meargă strună decât dacă ești vioară sau contrabas.

Neica Nu Se Poate a urmat școala de la distanță, fiindcă deseori i se spunea că e pe-aproape să-nțeleagă cum stau lucrurile. Când a văzut-o pe tanti De Ce Eu, a fost dragoste profesională la prima ședere.

Până nu demult, neica Nu Se Poate era un simplu ștampilograf, punea etichete ca să pară că are lipici. Dar într-o zi ceva s-a schimbat.

În profesia ei de priceput, tanti De Ce Eu avea ochi pentru ce e bun și ce nu. De aceea, încă din prima zi i s-au încredințat cele două sertare gigant, unul pentru cele bune, celălalt pentru cele rele.

La un moment dat, sertarul cu cele rele s-a umplut. Tanti De Ce Eu se afla acum în impas. Atâtea lucruri rele nu puteau fi încă depozitate. Dar tanti De Ce Eu nu se putea ocupa cu asemenea chestiuni minore, așa că a început să tune și să fulgere.

Speriați, colegii ei l-au scos la înaintare pe neica Nu Se Poate. El e a conchis că e imposibil să mai încapă ceva în sertarul cu pricina, iar tanti De Ce Eu a avut o revelație: și-a amintit că e atotștiutoare și a decis că lucrurile respective sunt de fapt bune.

Apoi le-a așezat frumușel în sertarul corespunzător și l-a închis triumfătoare. Și, pentru că se cuvenea o recompensă pentru constatarea lui salvatoare, l-a făcut pe neica Nu Se Poate adjunctul ei.