Cădere-n deziluzie

Un grup de turiști a căzut ieri după-amiază într-o râpă. Toți cei douăzeci și trei de membri ai grupului au supraviețuit. Deși au trecut prin momente de spaimă, care îi vor urmări mult timp de acum înainte, doi dintre ei au avut curajul de a ne spune câteva cuvinte despre tragicul eveniment.

Mă aflam împreună cu amicii mei la munte. La un moment dat, podul pe care îl traversam a început să scârțâie din ce în ce mai tare. Era lung de aproximativ câțiva metri. Imediat am scos telefonul și, grație unei inspirații de moment, am lăsat un review negativ traseului montan. Spre surprinderea mea, deși aveam net bun și recenzia mea a fost publicată pe loc, nimeni nu a apărut instant să remedieze problema cu podul de lemn. În timp ce mă îndreptam spre capătul lui, am lăsat și o plângere la ANPC, a declarat Miaunel Stângaceleanu, expert fotograf de întuneric.

Am pășit cu toții înainte cu încredere. Vă dați seama? douăzeci și trei de oameni trăiau cu groază fiecare scârțâitură a podului. Văzând că nu am rezolvat nimic nici cu recenzia negativă, nici cu plângerea către autoritatea de protecție a consumatorului, eu am luat inițiativa și am creat pe loc o petiție împotriva ruperii podului de lemn. Tot grupul a semnat-o cu ochii în lacrimi, fiecare de pe telefonul lui. Lemnul începea să cedeze, deși semnăturile curgeau. Nu vă puteți imagina ce era în sufletele noastre. Un amestec de speranță în justiție și dreptate și disperare de nedescris. Cu fiecare secundă ce trecea, primeam notificări cu privire la petiție. După ce de-a douăzeci și treia semnătură, priveam cu toții spre pod, implorând milă cu privirile noastre disperate. În cele din urmă… (izbucnește în lacrimi), în cele din urmă… nu pot, chiar nu pot… e prea dureros, ne-a spus, printre sughițuri și suspine, Ocoliteea Delapidăreanu, doctor în coacerea castanelor comestibile.

Toți membrii grupului sunt acum în stare de șoc, după ce petiția lor nu a putut opri prăbușirea podului.

Supraviețuitorii au ridicat și un monument chiar în locul unde s-a prăbușit podul de lemn. În memoria curajului lor, a fost construit un alt pod în locul celui vechi, la aceeași distanță de doi metri și doi centimetri față de pământ.

Idei geniale cu număr de înregistrare

Într-un exces de genialitate, statul român a angajat circa zece mii de oameni pe post de trompete. Inițiativa face parte din Programul pentru Dezvoltare Durabilă și are ca scop identificarea și implementarea unor măsuri sustenabile. În acest fel se economisesc aproximativ 12 tone de material (11,5 t de alamă și restul oțel, nichel, argint și lac), a sunat motivația din spatele măsurii. Același luminat reprezentant a continuat: este o decizie istorică și o dovadă că statul nu stă cu mâinile în sân când vine vorba de reglarea pieței muncii. Prin măsura două sute treizeci și doi, aproape zece mii de oameni sunt reintegrați în câmpul muncii, mediul înconjurător este protejat, iar economia va avea un avânt răsunător.

Cel mai greu este pentru orchestrele care, brusc, s-au pomenit cu astfel de instrumente umane în componență. Dirijorii se plâng că, deși trompetiștii suflă cu putere, trompetelor le intră aerul pe o ureche și le iese pe alta.

Trăi-ne-ar viața 

Astăzi, în cabinetul dr. stomatolog Carian Smălțuianu a avut loc Ziua Ușilor Deschise. Inițiativa i-a bucurat pe câțiva oameni dornici să caște gura la aparatura dentară și mobilierul medical fără să-i coste nimic, mai ales că ușile erau deschise la propriu și se făcea curent. Vizitatorii au aflat informații prețioase despre periajul corect în funcție de zodie, tatuaje dentare și trenduri în materie de bijuterii gingivale. Guvernul a stabilit și un plafon suportat prin Casa de Asigurări de Sănătate pentru acest tip de proceduri, considerate de rău-voitori drept excentrice.

Nu e nimic exagerat în a-ți dori să ai un zâmbet demn de orice casă de amanet. Faptul că ai posibilitatea de a-ți deconta diamantele dintre măsele mi se pare o dovadă clară de evoluție. Ok, nu mai ai bani de mâncare, nu mai faci carii și, în loc să ai resturi printre dinți, ai bijuterii. Gurile rele pot spune că nu vor ajunge pensionarii sau alte categorii defavorizate să aibă acces la fondurile respective, că se vor epuiza rapid în fiecare lună și vor rămâne cu buza umflată sau că nu i-ar interesa așa ceva oricum. Eu sunt de altă părere, dar e work în progress și nu vreau să fac spoilere, a declarat dl. Smălțuianu.

Onoare prăjită cu salată de teorie și sos de aparență

Un bucătar a gătit un preparat cu aromă de mâncare, un ospătar l-a prezentat ca fiind specialitatea casei, un client l-a lăudat ca și cum i-ar fi plăcut în mod deosebit. Cineva care se afla la masa alăturată a dat vestea că bucătarul e de top și un ziar l-a elogiat într-un articol.

De-atunci oamenii sunt plătiți în laude pentru munca lor și servesc cu poftă supă cremă de ambalaje, tocăniță conceptuală, migrene pane, tochitură smart și mujdei premium.

Precipitări și precipitații

Agenția Națională a Prognozelor anunță cod roșu de somnolență în perioada următoare. Cetățenii sunt sfătuiți să nu iasă din casă fără pernă portabilă. Ceața va persista pe arii extinse, gândul va sufla slab până la moderat, iar vizibilitatea va fi redusă.

Pe tema condițiilor atmosferice, corespondentul Basm TV a stat de vorbă cu Mișelian Născoceanu, președinte al societății Noilor Vechi: 

Societatea noastră adormită trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că este posibil ca toți să o ducă bine. Singura condiție este să viseze frumos.

La umbră de sine

Un pion cam visător

Se credea o piesă rară

Și, parcă plutind pe-un nor,

Tot ședea cu pieptu-afară.

Într-o zi, măria sa,

Așa semeț cum era,

Peste umăr se uită

Și îndată raționă:

Trebuie că-s cam valoros,

Tura șade mai în dos,

Chiar și calul e în spate,

Sunt făcut s-ajung departe.

Făcu el un pas în față,

Mai făcu vreo doi sau trei,

Și privind ‘napoi cu greață

Îi văzu pe toți lachei.

Ba se și miră sărmanul

Cum de n-are el coroană,

Deși-i primul în coloană,

Cum, nu-i vede lumea rangul?!

Și cum cugeta acestea,

Un cal iute-i curmă drumul

Și s-a dus pe tablă vestea

C-o să ieși primul din joc

De vei face pe nebunul.

Ospăț mare cu neobrăzare

I-au crescut mustăți stufoase

De sub care se ivesc

Rânjete burduhănoase

Ce pe nimeni n-ocolesc.

Târâtoarea în discuție

E o ploșniță de pat

Pe care duhoarea proprie

O-nscrie la celibat.

Deși e cam necioplită,

Mai bine zis necioplit,

S-a ales și cu iubită

Din același regn turtit.

Ea-i ca el în alte feluri,

El e-așa cum am mai zis,

Parcă-s din aceleași ouă

Clocite din compromis.

Ploșnițoi și Ploșnițesa

Trăiau veseli pe hotar

Și își etalau impresia

C-ar avea vreun habar.

Toate bune, păguboase,

Se pitulau noaptea prin case,

Servind iute-mbucături

Numai prin înțepături.

Într-o seară, chiar la masă,

Ploșnițoi cam ameți,

Se făcu și alb ca varul,

Însă nu se cuminți.

Tre’ să-i spunem elegant

Că-i un pic cam nătărău:

Asta pățești mereu dacă

Te hrănești cu sânge rău.

Memoriile unui amnezic

Niște oameni, în urmă cu zece ani: în sfârșit, România are un președinte care va face și va drege. Avem încredere în el, îl cunoaștem, e capabil, devotat, noi l-am votat fiindcă este garanția că lucrurile vor merge bine. De aceea v-am recomandat și vouă să-l votați. Ce bine că ne-ați ascultat! O să vedeți, n-o să mai puteți de bine. O să fie atât de mult bine, încât o să dăm și la alții. Binele ăsta o să fie atât de bun de-o să-l exportăm. Ah, ce bine că s-a întâmplat așa!

Aceiași oameni, acum: Un deceniu pierdut, asta a însemnat să-l avem pe el la conducere. Este inadmisibil ce s-a întâmplat în tot acest timp. Ce bine că s-a terminat, suntem gata pentru un nou început!

Box meteorologic

Un cetățean cu tenul sensibil a acționat în instanță vremea pe motiv că vântul l-a lovit în față într-o dimineață. Fiind profund mișcat de trauma cetățeanului, judecătorul i-a dat câștig de cauză. Dat fiind faptul că vântul sufla pe teritoriul țării noastre la momentul respectiv, statul român îi va oferi cetățeanului despăgubiri consistente. Vântul este cercetat în stare de libertate, fiind suspect și în alte cazuri de agresiune facială.

Marea victorie

Știre de ultimă oră. Eroii români s-au întors teferi la casele lor. Avem parte de un prezent istoric. Un asemenea eveniment merită marcat. Toți au luptat în linia întâi. Cu toții și-au învins adversarul în luptă bărbătească, unu la unu, chiar și femeile. Milioane de dreptunghiuri au fost răpuse de tot atâtea cercuri brave. Eroii și-au depus armele. Ștampilele de vot au devenit adevărate monumente ale curajului de a lupta pentru țară. Atâția români și-au făcut datoria! De mâine, lucrurile vor reveni la normal. Cu același spirit de solidaritate, se vor trage în piept unii pe alții.

Sindromul Pupi

Totul începe cu o pereche de ochelari cu ramă groasă, un deget care atinge des fruntea în semn contemplativ sau o mână așezată sub bărbie în mod filozofic și o postură care trădează preocupări complexe. Apoi vine vremea adunărilor de creieri în jurul unei foi care s-a lăsat umplută de niște informații doar ca să nu fie nevoită să asiste la o stoarcere de neuroni de-a dreptul barbară. Auzise sărmana coală că la aceste adunări logica și priceperea se bat cap în cap cu snobismul și fanfaronada până când ies scântei. De-acolo bunul simț iese mereu învins. Perechile de ochi din jurul singurului muncitor care mânuiește târnăcopul s-au mutat în fața laptopului. Unul strigă ce taste să apese, altul îl zorește, doi-trei confundă productivitatea cu dezbaterile și se contrazic pe marginea unei teme profunde: care dintre țări are cei mai mulți țânțari. Ca orice om ale cărui pasiuni sunt vacanțele și pozele din ele, un ins apare de după o cladă de păreri și începe să cântărească diferențele culturale dintre popoare în mirodenii și deserturi.

Dacă te trezești că găsești repede complimente și rar soluții, fă-ți un control.

Țața Palavra

Undeva, într-un ținut în care nu se întâlneau consoană cu vocală, trăia Țața Palavra. Să nu vă închipuiți că acel teritoriu era pustiu, nicidecum. Era doar țara unde vorbele nu valorau nimic, deci nu auzeai decât rareori câte-un oftat, și-acela destul de discret, că era semn de pagubă. Aici, deși mai mult se făcea decât se vorbea, tot nu era liniște și pace, căci unii făceau de drag, alții de ochii lumii, alții de nevoie, unii în silă, alții cu pricepere. Evident, existau și dintre cei care se făceau că fac. Țața Palavra locuia la capăt de țară, într-o pădure. Ajunsese aici dintr-o dorință nestăvilită de a umple liniștea cu flecărelile ei neîncetate. Credea că va fi un paradis, că în acest loc va fi destulă atenție pentru nimicurile pe care ținea să le exprime. Sosită în mare grabă, constată că fiecare vorbă pe care o scotea o îndepărta cu câte un pas de interlocutor. Firește că nu a reușit să-și înfrâneze trăncăneala o clipă și așa ajunse la capăt de tărâm, unde nimeni nu calcă vreodată. Din când în când tresare la un foșnet de frunză și dă fuga la poartă, apoi se întoarce în curte bodogănind.

Bezna și mințile luminate

Într-o seară, pe o alee luminată din centrul unui oraș, un tânăr se plimba și admira visător teii înfloriți. Pașii îi erau molcomi și în același timp hotărâți. Ținea mâinile la spate și din când în când își ducea contemplativ mâna la frunte. El doar voia să-și șteargă subtil sudoarea, însă gestul său privit de la distanță părea expresia unei cugetări.

Ajunse în fața unui polițist care îl legitimă numaidecât și apoi ținu să-i prezinte niște ”domni distinși”. Cinci oameni îmbrăcați la patru ace stăteau aliniați și încercau să-i zâmbească natural. Polițistul îi dădu înapoi actele și-i ceru la schimb portofelul. Scoase banii din el și i-l înapoie. Tânărul rămase surprins, dar polițistul îl lămuri imediat: în democrație, ai dreptul să alegi de către cine urmează să fii tâlhărit. Rând pe rând, domnii respectivi își prezentară planurile pe care aveau de gând să le concretizeze cu banii lui. Tânărul consideră ca fiind justă această perspectivă modernă asupra tâlhăriei și ascultă cu atenție și răbdare cuvintele fiecărui candidat. În cele din urmă luă o hotărâre și își văzu în continuare de drum.

Întâmplarea nu-l tulbură câtuși de puțin, din contră, acum pășea și mai ferm, convins fiind că lumea se îndreaptă într-o direcție bună, că până și jaful la drumul mare a evoluat și se bucură chiar că nu mai e nevoie de amenințări sau acte barbare nici în acest caz.

Parfumul florilor te făcea să crezi că e o adevărată comoară că îl poți simți, că te poți bucura de el. O adiere răcoroasă parcă îi lua în palme fața pentru o mângâiere fină. Ivit de niciunde, un ins cu față de șahist și tupeu de boxer se apropie de tânăr, îi vârî sub nas o carte de vizită și îl avertiză că un sfat avizat face cât două decizii bune și-un strop de optimism. Tânărul citi pe cartea de vizită: Arivistian Neobrăzinovici, profesor-doctor consilier în materie de tâlhărie. Așeză cartea de vizită în portofel și se gândi că nimic nu e întâmplător, banii din portofel au lăsat locul unui cartonaș care valorează cât niște viitoare alegeri bune.

Noaptea avea să lase locul dimineții, însă licăririle razelor de soare evidențiau o beznă permanentă, din ce în ce mai densă.

Fresh de semivocale și salată cu bulete statistice

Un studiu realizat de către Organizația Mondială a Îngrijorărilor Locale a scos la iveală faptul că 88% dintre locuitorii satului Buda, cuprinși între 22 și 34 de ani, nu au avut niciodată 35 de lumânări pe tortul lor. Într-un comunicat de presă, înaltul comisar al Națiunilor Sucite a declarat: Ne exprimăm neliniștea profundă referitor la situația crizei din Buda și ne manifestăm întreaga compasiune pentru victimele acestor neajunsuri cumplite.

Dintr-o analiză calitativă, efectuată cu instrumente premium, a reieșit că 9.7 din 10 stâlpi nu sunt deloc mișcați de noile curente ale artei. Mai mult decât atât, 87% dintre berze preferă să stea într-un picior decât să fie într-o ureche.

Un alt studiu relevă că mai mult de o jumătate din populația născută ieri în Serekunda are încredere în clasa politică din România.

Cercetările au fost desfășurate pe eșantioane reprezentative, iar trei din doi oameni confirmă că marja de eroare e plus-minus tolerată la maxim.

Imediat la știri: Tânărul din Urlați care șușotit, suspectat că vrea să deschidă o bibliotecă.

Cultura de tufe

Cultura de tufe se numără printre preferințele agricultorilor profesionali datorită indicelui de productivitate ridicat. Practic, atunci când competența se măsoară în ”da”-uri pe minut și complimente la kg per interacțiune colegială, randamentul este enorm. Noua tehnologie permite îmbogățirea solului profesional cu nutrimente care stimulează creșterea tufelor: minerale treacă-meargă, enzime mă-pricep-la-orice-tre’ și bacterii utile precum mânjitorium-superficialis. Cultivatorii estimează o creștere a producției de tufe cu 47% față de anul trecut.

Olimpiada de link-uri

Zilele acestea are loc una dintre cele mai însemnate competiții din sfera educativă de la noi din țară. Elevii de liceu se vor duela în cunoștințe aprofundate la Olimpiada de link-uri, faza pe țară. Atât părinții, cât și profesorii care i-au pregătit au emoții foarte mari, ocupanții locurilor de podium vor merge direct la întrecerea internațională organizată de prestigiosul colegiu Goofard din Lamebridge, SUA. Primii o sută de clasați în cadrul competiției între țări vor primi o bursă de studiu la Institutul Internațional de Scroll. Anul acesta, noutatea este introducerea secțiunii TAP, o adevărată perspectivă revoluționară asupra învățământului preuniversitar. Din păcate, ministrul educației nu ne-a putut oferi o declarație oficială, a ajuns cu lecția de zi abia la litera a șaptea din alfabet. Domnia sa avea oricum agenda ocupată cu inaugurarea catedrei de Hipstorie.  

Sănătate de 0 carate

Cercetătorii au descoperit o legătură directă între sumele mari de bani și eficiența tratamentelor pentru boli acute. Mai mult, o poziție socială de rang înalt atrage după sine vindecarea automată. Suntem în legătură infectă cu Naivean Obstructescu, Profesor Doctor Luna Cu Laude la Institutul Internațional de Concluziologie Abstractă:

La nivelul superior al bolii se produce un efect uimitor atunci când apar zerourile unei sume mari. Codul genetic al virusului detectează rapid forma zerourilor, asemănătoare cu celulele lui, astfel că în zona perceptivă se produce așa-numitul fenomen gafeologic primar, o eroare care determină virusul să își retragă celulele, considerând că teritoriul biologic respectiv este deja cucerit de trupele sale. Cu toate că efectele tratamentului pe bază de zerouri sunt imediate, există riscul ca boala să reapară, caz în care se recomandă o cură cu și mai multe zerouri.

Ceea ce este important de menționat este că, pentru ca tratamentul să funcționeze, sumele trebuie să fie reale, achitate în contul spitalului în care este îngrijit pacientul, în numele acestuia. În caz contrar, virusul sau afecțiunea își va da seama că e vorba de o sumă fictivă și tratamentul nu va avea efect.

O nouă descoperire în lumea medicală este și neutralizarea unei boli grave în urma interacțiunii cu un statut social înalt. Practic, în clipa în care boala află că organismul aparține unei persoane importante, structura ei ofensivă se confruntă cu ceea ce specialiștii numesc inhibiționism categoric, o hiperstimulare a nervului responsabil cu gestionarea complexelor de inferioritate ale bolii care determină suprimarea acesteia pe fondul unui psihic afectat.

Vă mulțumim, domnule Naivean, toți telespectatorii emisiunii Sănătate Pân’ la Coate v-au ascultat cu sufleul la gură.

Sculptură în ciorbă

Gazda emisiunii:

Stimați iubitori ai artei mocofantemporane, emisiunea Poate Altă Dată îl are astăzi ca invitat pe trișartistul și denumit estetul Suprafețel Frivolițeanu. El ne va oferi, din nemărginita sa inspirație, o imagine de ansamblu asupra celor mai cunoscute lucrări ale sale, veritabile fleacodopere care vor dăinui peste două căscaturi jumate și-un scârțâit de ușă. Așadar, îl vom ruga pe distinsul nostru invitat să facă o expunere a artei sale, paralelă cu orice aspect firesc al vieții, cu orice normă de bun simț sau vreo urmă de pricepere.

Maestrul Frivolițeanu:

Țicniționismul este un curent mai nou, el provine dintr-o profundă necesitate de cufundare în latura aiureatologică. În fine, în mare, ideea e că exprimarea artistică mulată pe acest curent nu trebuie să însemne nimic, să n-aibă legătură cu ceva anume și nici măcar să aibă un aspect plăcut. Lumea nu înțelege câtă artă e-ntr-un făraș plin cu cioburi sau într-o ață desprinsă dintr-un colț de perdea, totul e-atât de profund că nici noi nu știm ce reprezintă.

Gazda emisiunii:

Într-un interviu recent ai declarat că te fascinează dovleacul pe jumătate copt, cum reușește artistul din tine să descopere asemenea zone încă neexplorate ale universului de creație?

Maestrul Frivolițeanu:

Eu mă joc des cu neconvenționalul, există reguli stricte de care țin cont. Spre exemplu, în fiecare zi mă trezesc seara, mă culc dimineața, mă grăbesc să stau și fug liniștit. În felul ăsta sunt mereu antrenat pentru originalitate.

Gazda emisiunii:

E clar că ești un reprezentant de zeamă al generației tale și lucrările pe care le expui au o consistență aparte. Ce intenționezi să faci mai departe?

Maestrul Frivolițeanu:

Vreau să transmit publicului meu ceea ce încă nu am simțit, acesta este un proiect curajos pe care l-am început de vreo câțiva ani, dar mi-a lipsit puțin concentrarea, a plecat dintr-odată din atelier și nu s-a mai întors de-atunci.

Gazda emisiunii:

Spune-ne câte ceva despre operele tale de referință.

Maestrul Frivolițeanu:

Cele mai cunoscute sunt Nimic în ulei, Stropi de lavabilă pe sâmbure de prună, Un sfert de șervețel mototolit și Ceapă modernă.

Am simțit nevoia să fac ceva și pentru comunitatea CLEI, un grup de oameni mai puțin cunoscut publicului larg. Ei sunt oameni simpatici cărora li se pune pata și nu se mai dezlipește. Lor le-am dedicat opera Cană în ceai.

Gazda emisiunii:

Îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră, colegii mei abia așteaptă să le semnezi feliile de parizer pe care ni le-ai înmânat înainte de intrarea în emisie. Ai putea să ne acorzi și un cuvânt de încheiere?

Maestrul Frivolițeanu:

Da, sigur: șliț!

Sursă foto:

https://bit.ly/3SxlaqO

Ceață la mic dejun, prânz și cină

Un grup de cercetători a căror identitate nu poate fi dată publicității a realizat ceva extraordinar, care nu poate fi explicat în cuvinte, iar rezultatul este imposibil de măsurat, având în vedere că o asemenea reușită apare o dată la 3.000 de ani distanță față de un moment asemănător, ales aleatoriu de către distinși experți cu 3 perciuni și școala vieții abstracte absolvită în timpul liber, în pauza dintre o părere exprimată și un fapt atât de clar, încât e la fel din oricare perspectivă ar fi analizat. Ceea ce rămâne o enigmă este cantitatea grosolană de aprecieri fictive de care s-au murdărit la gură cercetătorii.

Insula rezolvacilor

Cândva, pe plaiurile țării noastre au apărut rezolvacii. Urmele arheologice atestă primele semne ale dezvoltării lor pe la începutul erei Favoritismului Timpuriu. Deși dezvoltare e mult spus, putem folosi terminologia în sensul răspândirii. Rezolvacii fac parte din specia Șperțarius Ploconaria Neobrăzatum.

Nu e de mirare că găsim și în zilele noastre reprezentanți ai necivilizației rezolvacilor, primitivismul ambalat în evoluție la kilogram le-a păstrat un loc de cinste, pe raftul de sus, lângă săpunul care spală mâinile mânjite de necinste și pilula care te slăbește de responsabilități în trei pași simpli.

Rezolvacii sunt animale de paradă, se hrănesc cu numerar, iar haita lor se formează în jurul trocului de interese. Cu toate că aria lor de activitate este foarte largă, ei se izolează prin felul în care se comportă undeva departe de bun simț, pricepere și utilitate, acolo unde constatarea că ajutorul pe care îl oferă nu face nici doi bani, dar valorează mai mult decât toată agoniseala lor.

Sensibilitate în bucate

Poliția legumelor a fost sesizată după ce un dovlecel a fost tăiat felii fără consimțământul său. Martorii susțin că bucătarul nu i-a explicat procedura și nu a arătat nici un fel de compasiune pentru sentimentele dovlecelului, neefectuând manevra de resuspinare atunci când l-a scos din lada cu legume. Mai mult decât atât, suspectul ar fi bruscat feliile în momentul cufundării lor în făina cu apă. Câțiva dintre colegii bucătarului au constatat că temperatura apei nu era potrivită cu dorința fiecărei felii în materie de îmbăiere. Se pare că nici făina nu fusese legănată de la stânga la dreapta înainte de cernere. Din fericire, dovlecelul nu a ajuns pane, oamenii legii ajungând la scurt timp după apelul la 113.

Mărturia unui martor:

Am rămas uluit când am intrat în bucătărie, nu-mi vine să cred că puteam fi eu cel care comanda dovlecelul pane traumatizat. Un monstru, ce să vă spun, e oribil ce s-a întâmplat.

Mărturia altui martor:

Tocmai ce le explicam spaghetelor că țin la sentimentele lor și de aceea înfășor mai multe odată pe furculiță, ca să meargă împreună spre burtică; deodată am auzit zgomote puternice din zona de preparare. Bucătarul fusese zguduit și apoi imobilizat de către lucrătorii de poliție. Am acoperit repede gura paharului de limonadă, ce era să fac? Biata zeamă de lămâie putea suferi un șoc emoțional. Mai mulți clienți ai localului au fost profund indignați de acest incident și se tem ca nu cumva acesta să nu fie un episod izolat. Curtea Europeană pentru Drepturile Legumelor a fost sesizată în acest caz și o anchetă se află în desfășurare. Bucătarul riscă o pedeapsă de doi până la patru ani de închisoare pentru feliaj nedelicat, blândețe redusă în manevrarea legumelor, harbuz în serviciu, covor din pulpă, asociere în vederea săvârșirii de piure, dare și luare de pită.

Ce treabă are garnitura cu prefectura

– Și cum, e nevoie să fii de față când te operează? Nu poate să te taie în lipsă? Hai, Marine, revino-ți c-avem treabă, am eu o verișoară care și-a pus piciorul în ghips de la distanță. N-a trecut pe la cabinet nici ca să i-l scoată, a trimis pe cineva și s-a aranjat. Avem doctori numa’ unu și-unu, tre’ să se găsească unul mai dibace care să te opereze fără să fii acolo.

– N-am cum șefu’, trebuie să fac și anestezie…

– Tocmai, când ești sub anestezie e ca și cum n-ai fi acolo. Nici n-o să-ți dai seama c-ai fost plecat. Te ridici ușurel, mergi în vârful picioarelor și ai grijă să-nchizi ușa fără zgomot.

– Pe cuvânt, chiar n-am cum azi, dar promit, mâine dimineață, cum mă trezesc din anestezie, mă sui în mașină și vin la atelier.

– Marine, ai înnebunit, ce să mai fac eu mâine cu tine când domn’ prefect vrea acum să-și asorteze mașina cu șosetele?

– De ce nu ia alta din garaj sau schimbă șosetele?

– Vezi că-ncepi să devii obraznic! Eee, asta-i bună, omul s-a hotărât asupra unei anumite vestimentații și ne apucăm noi acuma să-i dăm planurile peste cap. Păi așa crezi tu că se conduce o urbe? Vine oricine și-și vâră nasul în socotelile strategice ale cârmuitorului?

– Să vedeți, eu… adică medicul, dacă eu nu sunt acolo… n-are pe cine să opereze…

– Ce treabă are una cu alta? tu ești mecanic, el e chirurg. Doar n-o să te întrebe pe tine ce și cum să facă. Ce, e vreunul care zice: Nu pot să-ncep procedura până când n-aduceți un mecanic să fie de față? De-aia zic, vino să-i repari mașina lu’ domn’ prefect și, cum te știu băiat descurcăreț, termini repede și ajungi până să te-nchidă domn’ doctor. Sun eu și-i zic: Domn’ chirurg, știi cum e, graba strică treaba. Vezi și matale cum faci, că la interior tre’ să umbli cu blândețe, nu merge cu manevre bruște. Hai, că n-oi avea eu limba ascuțită, și nici bisturiu, dar ți-ajung cumva la suflet. Și, dacă prin absurd, termină operația înainte să repari tu mașina, îi dau un telefon și-l țin de vorbă, ca s-ajungi la timp pentru cusătură. Asta-i treabă importantă, nu ne jucăm cu sănătatea, Marinuș.

– Șefu’, nu pot să fiu prezent numai la final.

– Marine, păi finalul e cel mai palpitant. Acolo se strâng emoțiile, nu te-aș lăsa eu pe tine să ratezi așa ceva, băiatul meu. Fii fără grijă că se descurcă el chirurgul și fără tine, a văzut atâtea organe, le are în minte pe toate. Ce, tre’ să vadă o splină ca s-o recunoască? Păi ce încredere să mai avem în ei dacă nu știu care parte a corpului unde vine fără să-l aibă în față. Nu merge cu fițuici, ți-am zis, nu ne jucăm cu sănătatea.

– Și totuși, mie mi-a zis că până nu mă deschide nu poate să se pronunțe.

–  Și ce, am zis eu să nu te deschidă? Umblă vorba prin popor că ești mai aproape de adevăr cu cât ești mai deschis. Deci e la fix, exact precum e cheia de nouă pe șurub corespondent.

– Și dacă…

– Mă, știi cum ești? Ca vecinu’ Costică, ăsta mereu zice că n-are vreme să m-ajute să găsesc dinainte scama aia de mi-o culeg subalternii de pe sacou. Ăla, poți să ai și un nasture lipsă că nu vine imediat să te-ajute să-l găsești. N-am văzut așa om, de parcă s-ar grăbi cineva să ajungă în groapă. Pentru un gropar, are clienți cam nerăbdători. Să fi fost în locul lui, unul nu sufla în fața mea, dar de, nu oricine are stofă de conducător.

– Eu chiar nu pot să-mi asum…

– Stai liniștit, că nu te las eu așa, pe mâna oricui, am un orelist a-ntâia, mi-e dator de mult.

– Șefu’, asta chiar nu-i cu putință, eu am nevoie de chirurg.

– Marine, ești într-o ureche? Păi de la faringe pân’ la splină cât mai e? O lingură de mazăre. Hai, mă, că știe el ce face. Deci, gata, s-a rezolvat, vorbesc cu el și intri imediat în operație. Până atunci te pui pe drum și vii încoace. Să nu mă faci să te-aștept!

– Și la cât să mă-ntorc să mă coasă?

Comunicat de lesă

În cadrul congresului de la Maifâs, specialiștii în specialiști s-au întâlnit pentru a discuta problematici de interes major. Prima pe ordinea de zi a fost dezbaterea privind obligația tuturor ființelor de a exista numai conform normelor impuse de Societatea de Liber Consimțământ Silit. Potrivit reprezentanților acesteia, ființele nu au capacitatea necesară de a trăi fără acordul entității mai sus menționate. ”Este absurd ca oamenii să creadă că pot să gândească pe cont propriu, după cum bine știm cugetul nu este statornic defel, el umblă fără încetare și există pericolul iminent să ostenească. De aceea, organizația noastră non-poftit vine în sprijinul oamenilor care nu l-au cerut, ținându-le gândul în frâu, ca nu cumva să ajungă pe cine știe unde și să se piardă. Au existat cazuri în care gândul a întrecut orice limită iar ofițerii de la vamă au acționat imediat și l-au trimis în judecată sub acuzația de pătrundere fără drept pe proprietate privată de libertate. Noi urmărim ca astfel de cazuri să fie izolate, gândul nu poate să umble pe nicăieri fără un act de indentitate și un număr de înregistrare, ca mai apoi să fie verificat în baza de date. Dacă nu corespunde nici unei descrieri ar trebui să-și petreacă tot restul vieții în Centrul de Respingere Constantă”, ne-a declarat profesorul doctor Teorian Neconcludescu Dezmăț. Membrii Comitetului de Numire a Celor Pricepuți și-au exprimat îngrijorarea într-un mod profund, afundându-se până la brâu în sudoarea oamenilor muncii. ”Această tehnică de relaxare ne permite să identificăm pericolele care-i pasc pe cei care nu constată inexistența lor. Din cercetările noastre reiese că șaptezeci și patru la sută dintr-un total necunoscut de subiecți sunt expuși la primejdii pe care nu le-ar fi întâlnit niciodată cu ochii deschiși. De aceea, am identificat un număr de multiple soluții, printre care confecționarea de paie de publică folosință în vederea observării cu ceafa a bârnei din ochiul altuia. Această anagramă a binecunoscutei zicale ne-a fost dezvăluită de marele răstălmăciitor Mucea Copertescu. Bineînțeles că paiele au fost importate din Statele Uimite ale Alergicii, tehnologia fiind atât de avansată că s-a lăsat pe sine în urmă. E groaznic să nu poți deschide ochii de teamă să nu afli că ești un speriat ce nu s-a văzut”, ne-a comunicat în mod oficial și răscolit de îngrijorare Grijulian Generoseptici Nemaiputescu, inspector de nemaivăzute în cadrul Institutului de Prevenire a Răspândirii de Logică.

Autoritatea de Asediu a obținut toate aprobările necesare pentru implementarea proiectului Un pai pentru fiecare chior, asigurându-se că normele ecologice au fost îndeplinite. Achiziționarea paielor s-a făcut din fondul public, iar plata eșalonată a datoriei rezultată din acest proiect atât de necesar nu este importantă pentru actualii cetățeni ai țării, debitorii nefiind nici măcar prezenți în planul de extindere a familiei.

 

Sursă foto:

http://bit.ly/2rznwHf

Concediu fără termen de valabilitate

Un angajat devotat i-a solicitat șefului său o zi de concediu, în urmă cu patruzeci și opt de ore. Acesta din urmă, binevoitor cu timpul celor care lucrează pentru el, i-a oferit una dintre cele douăzeci și una de zile lucrătoare pe care i le pregătise special, chiar de anul trecut. Cine și-ar fi putut imagina ce urma să se întâmple? Întrebat unde își va petrece micul concediu, angajatul a spus că ”la o margine de lume, ca să fie mai ușor de găsit capătul vieții sale pământești”. Surpriza a fost mare atunci când l-au găsit fără suflare, atârnat cu fața la peretele din biroul său. Șocul a fost resimțit puternic de către colegii săi, unul dintre ei ne-a spus printre lacrimi: ”Am rămas uimit când l-am găsit spânzurat. Ieri, când l-am văzut măsurând funia, am crezut că e om de cuvânt și se duce să caute capătul zilelor, m-am gândit că se duce după celălalt capăt, că pe unul îl avea în mână. Însă, azi dimineață, am fost consternat să aflu că a fost neserios – a plecat după un capăt și s-a mulțumit cu nodul. Mi se pare dezolantă situația, vă spun sincer. Sau, ce să mai, e pur și simplu ridicolă. În primul rând, la fața locului nu s-a mai găsit nici măcar capătul pe care-l avea ieri în mână, cel al funiei. L-o fi ascuns de rușine, nu se știe, dar poliția a și demarat cercetările. Apoi, evenimentul s-a produs cel mai probabil noaptea, după ce toată lumea plecase. Așadar, nu tu capăt, nu tu zile, o dezamăgire totală, de ce să ne ascundem după deget?”. Polițiștii de la mimă organizată caută acum să stabilească cu exactitate motivul care l-a împiedicat pe colegul lor să exprime prin gesturi un cuvânt atât de simplu – ”onoare”. În ciuda comportamentului său deviant, angajatul nu a fost sancționat pentru dezinformare la locul de muncă cu privire la conținutul timpului liber și nici pentru mărturie mincinoasă în pauza de masă. Însă mărinimia patronului nu s-a oprit aici, angajatul primind în avans toate zilele de concediu rămase, în semn de solidaritate cu familia acestuia.

 

Sursă foto:

http://bit.ly/2pVrOb2

Mare brânză

Juriul a deliberat, brânza câștigătoare este Ulcica. Concursul a constat în parcurgerea celor cinci probe de virtute:

  1. Proba vestimentară – unde toate brânzele și-au etalat ținutele de primăvară, întrecându-se în prospețimea ambalajului;
  2. Proba de probă – încercarea moarte n-are – toate brânzele au fost invitate să sară peste micul dejun fără avânt (menționăm că micul dejun a fost amplasat intenționat la o distanță egală cu diferența dintre raportul calitate – preț);
  3. Proba ”Cine-i vaca?” – feliile participante au fost puse în fața unui șir de animale, printre care și vaci. Din păcate, nici una dintre brânzele premium prezente la concurs n-a reușit să distingă porcul de capră și nici vaca de pajiștea din spate;
  4. Proba ”N-ai tu treabă” a făcut deliciul concurenților – toți participanții s-au întrecut în scrierea pe ambalaj a datei de producție cu un creion fără mină. Este proba la care concurenții nu au putut fi departajați, toți au obținut punctaj maxim. Așadar, domnia datei de expirare a fost instaurată, iar cea de fabricație rămâne o surpriză;
  5. Proba de imaginație le-a dat bătăi de cap tuturor celor prezenți, a fost foarte dificil ca cineva să-și închipuie că oamenii sunt conștienți că au consumat mai multe diminutive decât lapte în ultimii ani.

Brânza Ulcica a fost decorată cu Ordinul Ugerelor de Aur, treapta întâi, scara Icter. Este singura brânză care a obținut titlul ”Valea-n bucate” de trei ori consecutiv, fiind medaliată și la concursurile internaționale de estetică și fotografie. Brânza Ulcica este produsă de o companie românească adusă cu barca de peste hotare. Ne bucurăm că pe plaiurile noastre nu mai este la modă gândirea retrogradă conform căreia vacile ar face brânza, nu companiile. Grupul Aisberg salută poporul român pentru inteligența de a fi în pas cu lumea modernă. Iaurțelul, brânzica și cașcavalerul produse de compania Smart Food România sunt compuse din ingrediente alese cu grijă, atent elaborate, mărturie stă schema de mai sus.