
Un pion cam visător
Se credea o piesă rară
Și, parcă plutind pe-un nor,
Tot ședea cu pieptu-afară.
Într-o zi, măria sa,
Așa semeț cum era,
Peste umăr se uită
Și îndată raționă:
Trebuie că-s cam valoros,
Tura șade mai în dos,
Chiar și calul e în spate,
Sunt făcut s-ajung departe.
Făcu el un pas în față,
Mai făcu vreo doi sau trei,
Și privind ‘napoi cu greață
Îi văzu pe toți lachei.
Ba se și miră sărmanul
Cum de n-are el coroană,
Deși-i primul în coloană,
Cum, nu-i vede lumea rangul?!
Și cum cugeta acestea,
Un cal iute-i curmă drumul
Și s-a dus pe tablă vestea
C-o să ieși primul din joc
De vei face pe nebunul.

