I-au crescut mustăți stufoase

De sub care se ivesc

Rânjete burduhănoase

Ce pe nimeni n-ocolesc.

Târâtoarea în discuție

E o ploșniță de pat

Pe care duhoarea proprie

O-nscrie la celibat.

Deși e cam necioplită,

Mai bine zis necioplit,

S-a ales și cu iubită

Din același regn turtit.

Ea-i ca el în alte feluri,

El e-așa cum am mai zis,

Parcă-s din aceleași ouă

Clocite din compromis.

Ploșnițoi și Ploșnițesa

Trăiau veseli pe hotar

Și își etalau impresia

C-ar avea vreun habar.

Toate bune, păguboase,

Se pitulau noaptea prin case,

Servind iute-mbucături

Numai prin înțepături.

Într-o seară, chiar la masă,

Ploșnițoi cam ameți,

Se făcu și alb ca varul,

Însă nu se cuminți.

Tre’ să-i spunem elegant

Că-i un pic cam nătărău:

Asta pățești mereu dacă

Te hrănești cu sânge rău.