George Ciprian (n. 5 iunie 1883 , Buzău, România – d. 7 aprilie 1968 , București, România) – dramaturg român, actor și om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd.
Un grup de cercetători a căror identitate nu poate fi dată publicității a realizat ceva extraordinar, care nu poate fi explicat în cuvinte, iar rezultatul este imposibil de măsurat, având în vedere că o asemenea reușită apare o dată la 3.000 de ani distanță față de un moment asemănător, ales aleatoriu de către distinși experți cu 3 perciuni și școala vieții abstracte absolvită în timpul liber, în pauza dintre o părere exprimată și un fapt atât de clar, încât e la fel din oricare perspectivă ar fi analizat. Ceea ce rămâne o enigmă este cantitatea grosolană de aprecieri fictive de care s-au murdărit la gură cercetătorii.
Printre licăriri de raze,
Vesel și nițel grăbit,
Un fluture scria fraze
Pe-un văzduh de nori albit.
– Când mă vede lumea-ntreagă
Zburând iute prin poiană
Mă întreabă unde merg
Cu un ton cât o dojană.
De-ntregul cuprins mă leagă
Un anume sentiment,
Îmi vine să merg oriunde,
Trăiesc la timpul prezent.
În parfumul fin al florii,
Și-ntr-o adiere lină,
Parc-aud speranța vie
Cum cântă la mandolină.
Spuse el mișcând din aripi,
Cu-n soi de îndemn duios:
Așadar, umblați în voie,
Cătând să trăiți frumos!
laizvor.com 