Nu te mira deloc, așa se scrie poezie acum,

Adică nu e nevoie de ritm, rimă, înțeles sau sentiment,

Pur și simplu verși niște cuvinte scoase cine știe de prin ce unghere

Interioare și totul e ca și rezolvat. Dar stai, nu cumva să treci cu subiectul

Dincolo de suprafață, caii verzi de pe pereți se vor năpusti asupra inspirației

Tale galopante și o vor strivi sub copitele lor mov și vei rămâne cu muza umflată.

Până una-alta, cititorul să se mulțumească dacă zărește semne de punctuație, ăsta e un

Mare câștig pentru el și o dovadă că a dat peste un veritabil literat,

Un om care respiră artă dintr-un borcan cu impresii despre fleacuri și

Le redă lumii sub formă de normă cu o dibăcie care ar face orice stângăcie să crape de

Invidie. Uite, până și cuvântul ”invidie” s-a izolat din respect pentru măiestria

De necontestat a acestui comandant al ideilor strălucite, gata oricând să-și

Sacrifice clipe prețioase din clepsidra vieții pentru a te umple de străluciri

Artistice din cap până-n picioare. Fii pe pace, are cine să-l gratuleze, dar nu te

Obosi să cauți sensul în acest ocean de nimicuri, căci tone de aparență zac în adâncimile lui.