Într-o seară, pe o alee luminată din centrul unui oraș, un tânăr se plimba și admira visător teii înfloriți. Pașii îi erau molcomi și în același timp hotărâți. Ținea mâinile la spate și din când în când își ducea contemplativ mâna la frunte. El doar voia să-și șteargă subtil sudoarea, însă gestul său privit de la distanță părea expresia unei cugetări.

Ajunse în fața unui polițist care îl legitimă numaidecât și apoi ținu să-i prezinte niște ”domni distinși”. Cinci oameni îmbrăcați la patru ace stăteau aliniați și încercau să-i zâmbească natural. Polițistul îi dădu înapoi actele și-i ceru la schimb portofelul. Scoase banii din el și i-l înapoie. Tânărul rămase surprins, dar polițistul îl lămuri imediat: în democrație, ai dreptul să alegi de către cine urmează să fii tâlhărit. Rând pe rând, domnii respectivi își prezentară planurile pe care aveau de gând să le concretizeze cu banii lui. Tânărul consideră ca fiind justă această perspectivă modernă asupra tâlhăriei și ascultă cu atenție și răbdare cuvintele fiecărui candidat. În cele din urmă luă o hotărâre și își văzu în continuare de drum.

Întâmplarea nu-l tulbură câtuși de puțin, din contră, acum pășea și mai ferm, convins fiind că lumea se îndreaptă într-o direcție bună, că până și jaful la drumul mare a evoluat și se bucură chiar că nu mai e nevoie de amenințări sau acte barbare nici în acest caz.

Parfumul florilor te făcea să crezi că e o adevărată comoară că îl poți simți, că te poți bucura de el. O adiere răcoroasă parcă îi lua în palme fața pentru o mângâiere fină. Ivit de niciunde, un ins cu față de șahist și tupeu de boxer se apropie de tânăr, îi vârî sub nas o carte de vizită și îl avertiză că un sfat avizat face cât două decizii bune și-un strop de optimism. Tânărul citi pe cartea de vizită: Arivistian Neobrăzinovici, profesor-doctor consilier în materie de tâlhărie. Așeză cartea de vizită în portofel și se gândi că nimic nu e întâmplător, banii din portofel au lăsat locul unui cartonaș care valorează cât niște viitoare alegeri bune.

Noaptea avea să lase locul dimineții, însă licăririle razelor de soare evidențiau o beznă permanentă, din ce în ce mai densă.