Lupta începuse. Mișcări calculate lăsau în urmă deznodăminte brutale. Nu exista decât prima linie. Un pas înainte însemna atac. Și nimeni nu cruța pe nimeni.

Era genul de confruntare care se ducea în tăcere. Primise lovitură după lovitură, dar înainta aproape orbește. Printre umbre și năvăliri tăioase, zărea o cale.

Știa ce făcea, nu renunța chiar dacă victoria era imposibilă. Alerga încolo și încoace, se frământa, căuta să ajungă la regina lui. Era doar un nebun care voia să dea mat sorții.