Printre licăriri de raze,

Vesel și nițel grăbit,

Un fluture scria fraze

Pe-un văzduh de nori albit.

– Când mă vede lumea-ntreagă

Zburând iute prin poiană

Mă întreabă unde merg

Cu un ton cât o dojană.

De-ntregul cuprins mă leagă

Un anume sentiment,

Îmi vine să merg oriunde,

Trăiesc la timpul prezent.

În parfumul fin al florii,

Și-ntr-o adiere lină,

Parc-aud speranța vie

Cum cântă la mandolină.

Spuse el mișcând din aripi,

Cu-n soi de îndemn duios:

Așadar, umblați în voie,

Cătând să trăiți frumos!