Figurian putea juca cu succes rolul de afiș, dar a ales să fie altceva. Nu e clar ce, însă nu e treaba noastră, e problema lui. E un om citit, nu a apărut în vreun interviu fără să aibă ca decor, în spatele său, un raft de cărți. Unde mai pui că uneori era surprinsă în imagine o bibliotecă întreagă. Știe cu ce se mănâncă orice domeniu, viața lui e o întreagă pauză de masă. Oamenii îl laudă pentru felul în care vorbește despre fapte bune. Dacă ar exista o reclamă la bune intenții, ar scrie-o pe nerăsuflate. Poate că nu l-ar deranja dacă reclama lui ar fi întreruptă de o altă reclamă care promovează o pauză de la gândire. Odată, un aparat de fotografiat i-a zis că n-are față de om deștept, așa că a început să-l trateze cu spatele. Lumea zice că știe el ce vorbește, asta în timp ce se poartă de parcă n-ar conta și ce face. Desigur, nu-i cazul să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, dar când mâncarea de pe foc e pregătită pentru toți e destul de prudent să nu întinzi farfuria când nu-ți miroase a bine. Una e să-nghiți răbdarea, alta să îndeși pe gât o porție de necomestibile pe nemestecate. Rumegă, frate dragă, rumegă, să n-ajungă cumva la tine-n stomac ceva ce nici la groapa de gunoi n-ar fi bine primit. Uneori se cuvine să tai firul în patru, mai ales dacă l-ai găsit plimbându-se de capul lui prin ceea ce unii îți servesc ca hrană. N-am înțeles de când părerile altora pot trece atât de ușor drept concluziile noastre; fie ele și emise de la un nivel superior prin denumire, nu prin poziție, transmise cu o viteză care seamănă mai mult a grabă decât a perspicacitate, vădind mai clar un scop decât o bunăvoință, în loc să convingă, întăresc și mai mult ideea că nu tot ce zboară se mănâncă. Așadar, pofta nu știu dacă poate fi bună, dar adevărata foame te poate învăța ceva.
Sursă foto:
laizvor.com 