Când gândul dă să te doboare cu vechile înfrângeri,
Cuprinde-n inimă văzduhul; și-o adiere-n zbor
Va smulge delicat spinul însângerat al deznădejdii,
Și o sclipire de lumină te va face s-o urmezi.
Găsitu-te-a chemarea căutând-o,
Calea ajunse negreșit în fața ta,
Recunoștință-ți fuse răsuflarea,
Pe următoare-ai dăruit-o celor ce-au rămas fără de ea,
Ce dulce grai mai înflorise și iubirea,
Acestea-s mângâieri de inimă, și nu bătăi.

Imaginea este un strigăt! Mut, îndurerat, trist.
Mângâiere este cuvântul, amintirea, dragostea!
Aici, descoperindu-le împreună, văd deslușit : e viață!
LikeLiked by 1 person