Spuse stăpânul casei spre slugi. A doua zi, se trezi pe podea, bău apă cu furculița, se încălță cu pălăria și se sui în caleașca la care erau înhămate câteva oi. Ajunse într-un târziu în pustiu, deoarece acela care-i înmânase vizitiului răvașul cu adresa scrisese cu picioarele. Privea în jur cu ochii închiși, apostrofându-l pe vizitiu că nu acolo trebuiau să ajungă. Cum nu se mai puteau întoarce la conac, înnoptară la un han. Dimineață, la micul dejun li s-a servit un platou cu paie, iar cailor care serveau drept scaune nu li s-a părut nimic neobișnuit. Au întrebat o piatră dacă poate să le arate drumul spre casă, pe oi a căzut sarcina de a descifra răspunsul ei. Cum oile erau obișnuite să fie ghidate de un păstor, au ales și ele calea mai scurtă spre nicăieri și-au pornit agale. Ajunseră la o fântână, cu toții erau uscați de sete. În loc de citură atârna o cârpă numai bună de șters praful cu ea. N-au avut de ales și-au coborât până în adâncuri cârpa de câte ori a fost nevoie până când toți membrii echipajului de călătorie au primit necesarul de apă. Porniră din nou la drum și se întâlniră cu un artist, cântăreț la scândurină. Cu toate că n-a priceput stăpânul de ce ar fi trebuit să-și închipuie cât de încântătoare era muzica aceea mută, fiindcă profunzimea mișcărilor artistului vădea o iscusință deosebită și un simț al sunetelor dezvoltat, se mulțumi să meargă mai departe cu aceeași abruptă hotărâre: nimeni nu e de neînlocuit. Desigur, nu i-a trecut prin minte atunci că, la fel ca și obiectele, oamenii au diferite calități care pot fi utile tuturor dacă sunt cultivate în direcția potrivită și că nimeni nu se pricepe la tot și că nu-i unealtă bună pentru toate. Vizitiul avu o clipă pornirea de a-i spune că ”degeaba țipi în șosetă, că tot din portavoce se răspândește mesajul către mulțime. Că șoseta e bună și ea, dar tre’ să stea la locul ei, că oile-s bune pe lângă om, dar nu musai și la tras de caleașcă” și câte și mai câte de acest fel. Nu știm dacă vizitiul găsi de cuviință să-i spună gândurile sale stăpânului, nici dacă s-a priceput să le potrivească în cuvinte astfel încât să fie limpede că toate își au rostul lor și fiecare are locul lui.
Sursă foto:
laizvor.com 