Simbolul omenirii zilelor noastre este un măr cu coaja tare: ne străduim să fim mai frumoşi la exterior şi stricăciunea ne macină uşor-uşor interiorul. Acest măr era până nu demult prieten cu vietăţile din jur; le hrănea, le adăpostea înăuntrul lui. Acum mărul nu mai lasă pe nimeni să intre, îi ţine pe toţi la distanţă. Nici un viermişor nu-i mai străbate miezul, acum nu-şi mai împarte viaţa cu nimeni. Acest măr nu poate face cinste pomului din care a crescut. Nimeni nu-l mai găureşte, dar e mai gol ca oricând. Tot ce are mai bun de oferit e închis înăuntrul său. Iată ce se întâmplă cu bunătatea dacă nu e oferită: putrezeşte.