Societatea de Înalte Moravuri a avut nevoie de câteva lucrări de renovare. A fost constituită o comisie de experți care a evaluat clădirea după standarde actuale. Constatările experților au fost trecute într-un raport oficial și a fost desemnată echipa care urma să se ocupe de lucrări.
Fațada societății a fost renovată complet, echipa a lucrat cu sârg și finalitatea lucrărilor a fost apreciată de toți. Lucru firesc, de altfel, având în vedere că aspectul Societății de Înalte Moravuri era acum unul proaspăt refăcut.
La câteva luni distanță, construcția în care își avea sediul societatea s-a prăbușit complet. Din fericire, faptul s-a produs în afara orelor de lucru și nimeni nu a fost rănit. Din păcate, concluzia a fost că trebuie renovată din nou fațada.
Trei tineri au descoperit un zăcământ de uraniu în subsolul casei în care locuiau. Autoritățile au fost alertate imediat, iar la fața locului au fost mobilizate echipaje de specialiști.
Later edit
Cei trei tineri erau de fapt în vizită la o rudă care era plecată în Germania. Conform declarațiilor pe care le-au oferit organelor competente, ei se aflau acolo ca să ude florile.
Later edit
Doi dintre cei trei tineri erau rude apropiate ale fostului secretar general al Camerei de Comerț și Industrie, însă se cunoscuseră de curând, într-o excursie la munte.
Later edit
Cei doi tineri s-au cunoscut, în realitate, într-o vacanță de vară, la mare.
Later edit
Răsturnare de situație în cazul tinerilor care au descoperit zăcământul de uraniu. Se pare că în realitate sunt trei octogenari care căutau un joc de șah în subsolul casei.
Later edit
Cei trei octogenari au fost audiați de Comisia pentru Situații de Urgență. Probele au arătat că voiau să joace table și aveau doar zaruri.
Later edit
După cercetări intense, s-a stabilit că cei trei octogenari greșiseră adresa și așa au ajuns să descopere zăcământul.
Later edit
Informații absolut terifiante: casa nu are subsol, iar pensionarii au dat peste uraniu în pod!!! Poliția îi cercetează acum pe cei trei octogenari pentru fals în declarații.
Later edit
Descoperiri uimitoare: uraniul ar fi fost „plantat” în pod special pentru a crea suspiciuni în privința integrității fostului secretar general al Camerei de Comerț și Industrie.
Later edit
Noi informații în dosarul „Uraniul din pod”: fostul secretar general nu a lucrat niciodată la Camera de Comerț și Industrie, demisionând înainte de a prelua funcția.
Later edit
Anunț bombă: ruda din Germania nu-i cunoaște pe octogenari!!! Declarații în exclusivitate: Am locuit 3 ani în Canada, apoi am cerut viză de SUA. Pe urmă mi s-a ars blatul pentru Pădurea Neagră. Așa a început aventura germană.
Later edit
Ruda din Germania coresponda cu un potențial moștenitor al casei din România pe când locuia în Canada.
Later edit
Procurorii spun că, deși nu în casa ei s-a găsit uraniul, ruda din Germania este un factor cheie în desfășurarea anchetei.
Later edit
Dosarul „Uraniul din pod” a fost închis pentru renovare.
Later edit
Dosarul „Uraniul din pod” a fost redeschis pentru a adăuga noi probe. Anchetatorii suspectează că presupusa legătură cu ruda din Germania a fost o pistă falsă.
Later edit
Dosarul „Uraniul din pod” trebuie închis pentru că nu are șină și în arhivă e mereu geamul deschis.
Later edit
Breaking news: dosarul „Uraniul din pod” a fost deschis în format digital. Polițiștii încearcă să afle dacă octogenarii pot face reconstituirea partidei de table online.
Later edit
În timp ce căutau tabla de șah pe care voiau s-o folosească pentru table, octogenarii au pierdut unul dintre zaruri.
Latest edit
Cazul a fost închis. Procurorii nu au putut stabili care dintre zaruri a fost pierdut.
Totul începe cu o pereche de ochelari cu ramă groasă, un deget care atinge des fruntea în semn contemplativ sau o mână așezată sub bărbie în mod filozofic și o postură care trădează preocupări complexe. Apoi vine vremea adunărilor de creieri în jurul unei foi care s-a lăsat umplută de niște informații doar ca să nu fie nevoită să asiste la o stoarcere de neuroni de-a dreptul barbară. Auzise sărmana coală că la aceste adunări logica și priceperea se bat cap în cap cu snobismul și fanfaronada până când ies scântei. De-acolo bunul simț iese mereu învins. Perechile de ochi din jurul singurului muncitor care mânuiește târnăcopul s-au mutat în fața laptopului. Unul strigă ce taste să apese, altul îl zorește, doi-trei confundă productivitatea cu dezbaterile și se contrazic pe marginea unei teme profunde: care dintre țări are cei mai mulți țânțari. Ca orice om ale cărui pasiuni sunt vacanțele și pozele din ele, un ins apare de după o cladă de păreri și începe să cântărească diferențele culturale dintre popoare în mirodenii și deserturi.
Dacă te trezești că găsești repede complimente și rar soluții, fă-ți un control.
Un studiu realizat de către Organizația Mondială a Îngrijorărilor Locale a scos la iveală faptul că 88% dintre locuitorii satului Buda, cuprinși între 22 și 34 de ani, nu au avut niciodată 35 de lumânări pe tortul lor. Într-un comunicat de presă, înaltul comisar al Națiunilor Sucite a declarat: Ne exprimăm neliniștea profundă referitor la situația crizei din Buda și ne manifestăm întreaga compasiune pentru victimele acestor neajunsuri cumplite.
Dintr-o analiză calitativă, efectuată cu instrumente premium, a reieșit că 9.7 din 10 stâlpi nu sunt deloc mișcați de noile curente ale artei. Mai mult decât atât, 87% dintre berze preferă să stea într-un picior decât să fie într-o ureche.
Un alt studiu relevă că mai mult de o jumătate din populația născută ieri în Serekunda are încredere în clasa politică din România.
Cercetările au fost desfășurate pe eșantioane reprezentative, iar trei din doi oameni confirmă că marja de eroare e plus-minus tolerată la maxim.
Imediat la știri: Tânărul din Urlați care șușotit, suspectat că vrea să deschidă o bibliotecă.
Stimați iubitori ai artei mocofantemporane, emisiunea Poate Altă Dată îl are astăzi ca invitat pe trișartistul și denumit estetul Suprafețel Frivolițeanu. El ne va oferi, din nemărginita sa inspirație, o imagine de ansamblu asupra celor mai cunoscute lucrări ale sale, veritabile fleacodopere care vor dăinui peste două căscaturi jumate și-un scârțâit de ușă. Așadar, îl vom ruga pe distinsul nostru invitat să facă o expunere a artei sale, paralelă cu orice aspect firesc al vieții, cu orice normă de bun simț sau vreo urmă de pricepere.
Maestrul Frivolițeanu:
Țicniționismul este un curent mai nou, el provine dintr-o profundă necesitate de cufundare în latura aiureatologică. În fine, în mare, ideea e că exprimarea artistică mulată pe acest curent nu trebuie să însemne nimic, să n-aibă legătură cu ceva anume și nici măcar să aibă un aspect plăcut. Lumea nu înțelege câtă artă e-ntr-un făraș plin cu cioburi sau într-o ață desprinsă dintr-un colț de perdea, totul e-atât de profund că nici noi nu știm ce reprezintă.
Gazda emisiunii:
Într-un interviu recent ai declarat că te fascinează dovleacul pe jumătate copt, cum reușește artistul din tine să descopere asemenea zone încă neexplorate ale universului de creație?
Maestrul Frivolițeanu:
Eu mă joc des cu neconvenționalul, există reguli stricte de care țin cont. Spre exemplu, în fiecare zi mă trezesc seara, mă culc dimineața, mă grăbesc să stau și fug liniștit. În felul ăsta sunt mereu antrenat pentru originalitate.
Gazda emisiunii:
E clar că ești un reprezentant de zeamă al generației tale și lucrările pe care le expui au o consistență aparte. Ce intenționezi să faci mai departe?
Maestrul Frivolițeanu:
Vreau să transmit publicului meu ceea ce încă nu am simțit, acesta este un proiect curajos pe care l-am început de vreo câțiva ani, dar mi-a lipsit puțin concentrarea, a plecat dintr-odată din atelier și nu s-a mai întors de-atunci.
Gazda emisiunii:
Spune-ne câte ceva despre operele tale de referință.
Maestrul Frivolițeanu:
Cele mai cunoscute sunt Nimic în ulei, Stropi de lavabilă pe sâmbure de prună, Un sfert de șervețel mototolit și Ceapă modernă.
Am simțit nevoia să fac ceva și pentru comunitatea CLEI, un grup de oameni mai puțin cunoscut publicului larg. Ei sunt oameni simpatici cărora li se pune pata și nu se mai dezlipește. Lor le-am dedicat opera Cană în ceai.
Gazda emisiunii:
Îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră, colegii mei abia așteaptă să le semnezi feliile de parizer pe care ni le-ai înmânat înainte de intrarea în emisie. Ai putea să ne acorzi și un cuvânt de încheiere?
Juriul a deliberat, brânza câștigătoare este Ulcica. Concursul a constat în parcurgerea celor cinci probe de virtute:
Proba vestimentară – unde toate brânzele și-au etalat ținutele de primăvară, întrecându-se în prospețimea ambalajului;
Proba de probă – încercarea moarte n-are – toate brânzele au fost invitate să sară peste micul dejun fără avânt (menționăm că micul dejun a fost amplasat intenționat la o distanță egală cu diferența dintre raportul calitate – preț);
Proba ”Cine-i vaca?” – feliile participante au fost puse în fața unui șir de animale, printre care și vaci. Din păcate, nici una dintre brânzele premium prezente la concurs n-a reușit să distingă porcul de capră și nici vaca de pajiștea din spate;
Proba ”N-ai tu treabă” a făcut deliciul concurenților – toți participanții s-au întrecut în scrierea pe ambalaj a datei de producție cu un creion fără mină. Este proba la care concurenții nu au putut fi departajați, toți au obținut punctaj maxim. Așadar, domnia datei de expirare a fost instaurată, iar cea de fabricație rămâne o surpriză;
Proba de imaginație le-a dat bătăi de cap tuturor celor prezenți, a fost foarte dificil ca cineva să-și închipuie că oamenii sunt conștienți că au consumat mai multe diminutive decât lapte în ultimii ani.
Brânza Ulcica a fost decorată cu Ordinul Ugerelor de Aur, treapta întâi, scara Icter. Este singura brânză care a obținut titlul ”Valea-n bucate” de trei ori consecutiv, fiind medaliată și la concursurile internaționale de estetică și fotografie. Brânza Ulcica este produsă de o companie românească adusă cu barca de peste hotare. Ne bucurăm că pe plaiurile noastre nu mai este la modă gândirea retrogradă conform căreia vacile ar face brânza, nu companiile. Grupul Aisberg salută poporul român pentru inteligența de a fi în pas cu lumea modernă. Iaurțelul, brânzica și cașcavalerul produse de compania Smart Food România sunt compuse din ingrediente alese cu grijă, atent elaborate, mărturie stă schema de mai sus.
Curtea Internațională a Drepturilor omului condamnă comportamentele deviante ale celor care solicită un loc de muncă pentru a-și întreține familia, este inadmisibil ca un om care muncește deja să intre în contact cu asemenea informații care îi pot deregla starea de comuniune cu frișcă. Acel om are dreptul de a se gândi la planificarea vacanței și nu la câte înghețate vede un copil la alții până ajunge să mânânce și el una. Zilnic se săvârșesc josnicii grave, iar organizația noastră își propune multe prin programele sale. Vrem ca oamenii să nu se simtă egoiști atunci când preferă să-și facă rău lor înșiși decât bine altora. Nimeni nu e obligat să trăiască mult, de ce să nu-și aprindă omul o țigaretă din oră-n oră? Omul are dreptul de a nu alege să reducă dimensiunea viciului său. Nu, domnule, omul năpădit de vicii nu este slab, ci doar un dulap încăpător. Toți cetățenii sunt plini de drepturi. Dumneata ai dreptul să trăiești de pe o zi pe alta, dânsul are dreptul să aibă câte mașini poftește. Dumnealui poate să fie mulțumit cu ce i se oferă, în timp ce dânsul are tot dreptul să hotărască cum și cât anume i se cuvine dumnealui să primească. Să fim cinstiți, săracul are tot dreptul din lume să se culce de foame și uneori chiar abuzează de el. De ce n-ar fi și bogatul liber să nu-i pese de lipsurile altora? Vedeți? toată lumea e mai plină de drepturi decât de necesități. Este o crimă să nu guști din paste în Italia, acolo pun și ou! Și e altceva, domnule, la ei cântă gâinile la mandolină și cocoșii clocesc idei. Plus că furculițele de-acolo au gust de căpșuni. Nu vă mirați, câțiva copii din România ar putea afla asta pe pielea lor, am înțeles că sunt câteva clinici medicale care chiar acceptă să-i trateze ca pe niște oameni, numai să achite integral costurile înainte de a începe tratamentul. Cineva spunea că cei din clasa muncitoare nu ar avea drepturi. Nu există așa ceva! Ei au dreptul penal și dreptul civil, amândouă parcă ar fi create special pentru ei, așa de bine li se potrivesc. De fapt și de drept, societatea modernă este orientată spre evoluție, așa am reușit să ne îndepărtăm atât de mult de responsabilități. Practic, singura datorie pe care o mai avem este la bancă. Și nu, nici măcar nu se află în cutia de valori sub formă de datorie morală. Dar oamenii pot să spună una și să facă alta, noi îi susținem, e dreptul lor, nu?
Bună ziua, noi cercetări au fost efectuate în cazul tânărului de perspectivă găsit fără suflare în locuința sa săptămâna trecută. Conform specialiștilor de la crimă organizată, morcovul găsit în mâna tânărului nu este un simbol al vreunui cult satanic, fapt confirmat și de Wikipedia. Mai mult decât atât, tânărul se pare că avea preocupări culturale, studia foarte mult lucrurile despre care se spune că sunt interesante și importante. Ciupel Trifoiu era un tânăr la locul lui, așa ne-a spus chiar și colegul lui de bancă din liceu. ”Îmi amintesc că-mi spunea des : am morcovul, dacă mă ascultă la chimie chiar dacă am două note?” , ne-a declarat tânărul, ajuns aproape adult, printre lacrimi. Ele puteau fi de crocodil, dar până nu-i va măsura cineva lacrimile, nu ne putem da seama dacă chiar așa erau. Mai există și problema vârstei, ce tip de crocodil era, matur sau pui, nu putem să lansăm opinii fără o bază reală, avem o responsabilitate față de cei care ne urmăresc zi de zi. În altă ordine de idei, vecinii nu au auzit nici un zgomot din apartamentul lui de când s-a mutat în bloc, cu excepția zilei când a primit niște ochelari virtuali care-l ajutau să-și închipuie că se bucură, atunci a scos un chiot de s-a auzit și la P3, unde, din câte se spune, la etajul unu stă un domn care a aflat în somn că în interiorul lui se află închisă o doamnă. Știrea nu a fost încă verificată, însă poliția și procuratura au intrat pe fir și sperăm ca în zilele următoare să aflăm și adevărul care ne interesează pe toți: cine e doamna aceea, de ce nu a țipat dinăuntrul individului când acesta se afla într-un loc public populat, dacă l-a văzut cineva pe respectivul încercând machiaj de sculptare, dacă nu îi este rușine de o doamnă când face baie dezbrăcat, dacă i-a oferit o floare de întâi martie, dacă a întrebat-o cum o cheamă înainte să se gândească dacă e cel mai bun lucru să se transforme în ea? Toate acestea și multe altele într-o ediție specială. Luăm un minut de publicitate și ne întoarcem la știrile care contează. A, era să uit, polițiștii au descoperit cauza morții lui Ciupel Trifoiu în istoricul accesărilor de pagini, se pare că tânărul căutase pe motoarele de căutare mai multe variante: îmi e foame? ce să mănânc, ce mănâncă un băiat de douăzeci și opt de ani, ce mănâncă un băiat de douăzeci și opt de ani din Ialomița, ce ar putea să mânânce un băiat de douăzeci și opt de ani din Ialomița? Cu ultimele puteri, după opt zile de căutări, băiatul a încercat o ultimă variantă: ce poate mânca Ciupel Trifoiu, bărbat de douăzeci și opt de ani, din Ialomița, strada Cunoașterii Online, bloc 22, scara Z, apartament 21, care a avut oreion la 4 ani. Internetul nu a generat nici un rezultat și tânărul a decedat în urma înfometării. Internetul este anchetat în stare de libertate, sub acuzația de omor din culpă. Părinții au suspectat că ceva este în neregulă fiindcă nu mai primiseră un ”îmi place” de la el de câteva zile. Îndurerați, aceștia i-au adresat internetului câteva cuvinte: ”Netule, îl cunoști de când era puștan, i-ai fost alături zi și noapte, tot ce știa, aflase de la tine, cum de nu l-ai ajutat și de data asta? Nu ai suflet dacă nu trimiți acest mesaj măcar unui prieten din listă”.
Auzi, eu înot în franceză de la patru ani, am și-o diplomă pentru trei vise consecutive în spaniolă, fără subtitrare. Am primit la Stockholm premiul de excelență pentru cea mai îngrijită cocoașă și ies bine în poze și cu ochii închiși. Arăt ca o cârpă umedă de la aplecarea pe care o am pentru arte atât de subtile că doar eu le pot confirma existența. Am patru personalități diferite de mine, asta înseamnă că pot să stau la patru birouri diferite în același timp. Hai, nu te supăra, așa vorbesc eu, de parcă aș avea de ce să te-ameninț. Uite, dacă vrei îți povestesc cum am ajuns să citesc în stele după amiaza. Abia mă întorsesem în țară, fusesem în vacanță să absolv o facultate, puteam s-o și absolvesc, dar n-aveam schimbat. Îmi făcuse o rudă de-a mea dintr-o viață anterioară o invitație, cică să vin negreșit unde-a picat cireașa aia amară din pom de n-a observat-o nimeni. N-am apucat să o întreb care era locul cu pricina, am luat primul avion personal și am tulit-o, și-așa întârziasem la o petrecere și mă plictiseam teribil. Am ajuns în locul în care visam să ajung când aveam insomnii, cu un decalaj de câteva cupe de înghețată – dobitocii de la aeroport n-aveau covor bej așa că am fost nevoită să închiriez din mers un sătuc de prin apropiere. Nu-i problemă, am fost bine primită. Tu știai că și țăranii au dreptul să respire? Mi-am dat seama de asta din prima, țoți răsuflau în timp ce alergau din calea avionului de parcă era obligatoriu ca ei să trăiască. Mi s-a părut cam nepoliticos și autoritar, dar de, eu eram oaspetele, ce puteam să mai zic? Bine, aș fi putut să le scot ochii că le-am asfaltat ulița instant, dar sunt o persoană de onoare, de data asta au scăpat cu un avertisment, o nimica toată, o taxă de drum pentru fiecare picior în parte. Serios, nu le-am făcut și pentru mâini, mă gândesc că dacă se îmbată la birt merg în patru labe prin șanț, nu pe drum, și n-ar fi etic. A, ghici cine m-a sunat cât am dat puțin ocol ca să se asfalteze ulița. Aia cu care nu mai sunt prietenă bună. Nu, că nu voia să ne împăcăm, m-a anunțat că e musai să ajung zilele astea la tribunal că cică se pronunță sentința. E, cum nu știi?! Am dat-o în judecată fiindcă și-a făcut unghiile la fel ca mine. Nici nu vreau să aud asta, le-am spus și judecătorilor, nu-mi pasă cât de mult durează să demonstrez că eu mi-am tatuat prima bișoni cu pălărie siclam pe unghii, important e să se întâmple cât mai repede. Deja au trecut zece ani și mi se pare suficient. Le-am și zis, ce-mi tot spuneți mie că nu se mai pot amâna alte procese, ce, am eu vreun magazin de dovezi și l-am uitat închis, sau ce? În fine, niște încurcă lume, o tot țineau pe-a lor, cu nu știu ce cazuri de executări și oameni scoși în stradă până la pronunțare, că n-au unde să mai intre și alte procese, că trebuie și ei să se odihnească o dată la zece zile, că numai eu am sute de astfel de acțiuni în instanță, că mai sunt destui asemeni mie, că mai sunt și alte probleme în oraș și că dacă nu-s ale mele nu înseamnă că nu sunt importante. Hii, tre’ s-o tai, trec prin Viena să-mi ridic clătitele, că se răcesc, și-apoi fug la miting. Nu se mai poate, domnule, cu hoții ăștia, trebuie să-i oprim! Cu oameni ca mine dăm înainte, că nu m-am școlit degeaba pe-afară ca să aduc știu-cum-ul în țară. Jos guvernul, jos hoția!
Jur că n-am nici un fel de amestec, habar n-am unde face următoarea vizită. Eu sunt om de onoare, fac promisiuni numai dacă nu e nevoie de ele. Să-ți spun sincer, nu obișnuiesc să fac confesiuni decât în interes de serviciu. Încă de mic mi-am descoperit chemarea, mi s-a întâmplat să aud voci tocmai când puneam la murat gogonate. Toate mă strigau în cor, pe numele mic, fiindcă pe cel mare i-l dădusem unui amic să mi-l țină și plecase cu el. Bine, el zicea că mi-e văr, dar eu nu l-am crezut până când nu m-am întâlnit cu el la cimitir – mă privea sobru dintr-o poză mai veche. Toată ziua s-a purtat destul de rece cu mine, așa că n-am mai vorbit cu el de-atunci, el cu mine nu mai zic. Pe vremea aia eram BR pentru Finlanda și Suedia, zi de zi le povesteam oamenilor cât de inventive sunt popoarele acestor două țări. Spre exemplu, finlandezii sunt primii din lume care au construit un sistem ce transformă o declarație într-un record mondial. Sistemul nu numai că este invizibil, dar a și fost testat de mai mulți oameni de știință care încă nu s-au născut, și care, conform aceleiași surse, au obținut progrese inimaginabile în domenii pe care nu oricine le poate stăpâni. În schimb, suedezii nu s-au lăsat mai prejos și au fost singurii care au reușit să numere corect până la infinit, din 3,2 în 3,2. Știrile au fost de un succes teribil, toți capsecii au suflat în foaia virtuală de zici că era goarnă, nu alta. Ce de mai ecou! Așa am fost proclamat Balivernator Senior de relații pudice și interfasonale. Mai multe ponoase am tras câtă vreme am fost Balivernator Regulat pentru Casa de Ajutor Echivoc. Adică am dus-o bine cât eram la biroul central, pe urmă am fost detașat fiindcă eram prea relaxat. În sfârșit, faceți cum credeți, le-am zis, că și eu cred ce fac, altfel n-aș spune ce n-a văzut realitatea nici în filme sf. Aș putea să-ți spun mai multe despre mine, dar în fine, asta-i altă poveste. Madam Răposelia trebuie să sosească din clipă-n clipă, eu zic să nu ții neapărat s-o cunoști personal. Mă uit la tine, te văd tânăr, nu cred că are în plan să-ți facă vreo vizită. De când sunt Balivernator de Plecația am rău de-adâncime. Ca să nu mai zic că vara, când e vremea de coasă, intru-n fibrilații. Dar ce pot face? cineva trebuie să-i curețe și ei imaginea, că prea intră de-o viață nepoftită în casele oamenilor. Du-te cu Dumnezeu, și te sfătuiesc ca pe viitor să nu mai fii curios în privința asta. Fii înțelept și ascultă un balivernator bătrân și obosit. Eu îți vreau binele, te rog să mă crezi… dacă nu, te conving.
Am înțeles de la un domn care se baza doar pe una cum că numai cei ca el cască gura la mine. Eu aș dori să știu cu ce drept surata dumitale îmi întoarce spatele. Nu e vina mea că sunt celebru pentru că am eșuat ca anonim. Îți adresez această scrisoare deschisă, chiar dacă va trebui s-o împăturesc pentru a ți-o trimite. Trebuie să mă ajuți s-o înduplec, ai putea să-i spui că sunt amuzant, sigur o să râdă. Ascultă-mă, doar pentru că am scris două cărți nu-i musai să știu să citesc – sau să am habar ce e-n ele. De unde a apărut atâta responsabilitate pe umerii mei nu pot să-mi explic. Ar fi și culmea să mi se ceară talent la ora asta, de parcă eu ți-aș fi cerut ție să treci pe la filarmonică mai des. Nu toate urechile au simț muzical, iaca nici eu nu trebuie să fi făcut ceva efectiv ca să-mi pot însuși merite. Ca să-l citez pe poetul meu preferat ar fi fost necesar să-mi fi plăcut vreunul? Fie vorba-ntre noi, mie nu-mi place nici să scriu și nici să citesc. În schimb, ador să dau autografe. Am auzit spunându-se că gloata se dă în vânt după lucruri fără substanță mai ceva ca pleava. Mie-mi convine că lumea crede ce aude, nu ce vede. Așa am ajuns să mă număr printre eroii moderni ai patriei arătând cu degetul spre alții. Aici, stimată ureche, sunt total acoperit, am strâns atâtea mâini murdare că și dacă le-aș pierde pe-ale mele tot aș avea cu ce să le arăt oamenilor ceea ce pot vedea și singuri. Mi-au rămas umbrele lor, sunt așa de negre că se văd și pe-ntuneric, au o beznă aparte. Auzi, ține tu mâinile astea două până mă scarpin cu ale mele în creștet, mi-e că iar le scap din vedere și mai apare vreo carte. Nu mă uita cu ce te-am rugat, am nevoie de sora ta, ca ceea ce contează să intre pe o ureche și să iasă pe cealaltă.
Ieri am fost în Guadalupe să dau un inverviu unui ziar care nu există, e noua modă, toate vedetele mari o fac, chiar dacă eu am fost prima. Acolo există o cultură a izoprenului nemaiîntâlnită, modul unic în care se derulează pe podea dezvăluie cele trei laturi ale ființei umane: față, verso și profil. Am reușit împreună cu surorile mele de meditație să încercăm marea cu degetul unei prietene care nu era cu noi. A fost un sentiment nemaipomenit, să ai o întindere nesfârșită de albastru la degetul mic, îți dai seama? Bine, era cel arătător, că pe cel mic l-a ținut strâns hoțomana. Seara am purtat tricouri purpurii ca să alungăm foamea din mijlocul familiilor de sărmani care ne cărau bagajele peste tot pe unde mergeam; ce să facem, trebuia să ne asigurăm că nu ne pierdem energia pozitivă, nu? Eu am avut o prietenă pe care a furat-o gândul pe o plajă și nu știu dacă am s-o pot revedea vreodată. Săraca, tocmai fusese premiată de Clubul Coloratorilor de Karmă (CCK) pentru merite deosebite: a trimis nu mai puțin de treizeci de valuri de optimism către doi bărbați care se înecau. Bineînțeles, reușita ei n-ar fi fost posibilă fără aportul salvamarilor prinși în hora armoniei pe mal. Tabăra de concentrare din Fiji chiar m-a făcut să înțeleg că dacă mergi înainte te îndepărtezi locul în care te aflai. Acolo am cunoscut oameni extraordinari, care pentru doar câteva mii de euro te fac să te simți un om mai ușor, ca și când ai pluti. Pentru ca armonia să se poată stabili, este necesar să-ți așezi gândurile în formă de dune turcești, corpul să se afle la patruzeci și nouă de grade latitudine vestică față de două tufe de măceșe și, poate cel mai important, înainte de toate, să faci kiteboarding numai după ce ai servit asana cu pâine din mazăre. Mă bucur enorm că am ales calea autocunoașterii prin izopren, acum mă pot saluta liniștită pe stradă, deja am devenit cea mai bună prietenă a mea. Și cred că am devenit sufletul meu pereche, serios! N-ai idee câte aveam în comun cu mine și nu știam. Mulțumesc izoprenului pentru tot!
PS: Pasiunile mele sunt topping-ul şi spălătoriile.
laizvor.com 