Acolo sus nu se aude nimic despre dispreț,

nimeni nu știe de vreo laudă sau roluri,

căci nu există țintă, limită sau scop,

sau destinații desemnate de imbolduri.

 

Acolo se întinde simțul unui vis,

nici ploaia n-a-ndrăznit să strecoare-o picătură,

acolo dorul are profunzime de abis,

iar înțelesu-ți iese-n cale ca un vecin în bătătură;

nu-i loc de azi, de vremuri sau de vreme,

de cântec, gânduri sau de semne,

nu-i chip să cauți capătul vreunui fir de sens,

ori să măsori o clipă cu vârful unui puls imens.

 

Acolo s-a ivit un cor de trei suflări

ce-adună tot aproapele din depărtări,

acolo-s aripi ce poartă-n zboruri infinitul,

parcă la fel ca valul ce lucește-n soare,

tăceri care croit-au din bătăi de inimi începutul,

lumini care pictează veșnicia pe un colț de zare.