Să taci în fața sublimului și tragicului vieții, să trăiești deplin liniștea și vacarmul, speranța și deznădejdea, fără să-ți iei vreodată partea sau să cântărești dreptatea, să cunoști sensul vieții fără să-l fi căutat, să rămâi neclintit în fața sacrificiului suprem, să naști veșnicie prin însuși rostul tău, ce exemplu de măreție pământească poate fi mai curat de atât?
Mulțumim, sfinți copaci.

