Produsul* nostru** este util*** și testat**** în conformitate cu normele de siguranță***** și sănătate****** aflate în vigoare*******.
*Clasificare oferită de Asociația Comercianților Corecți, care specifică în mod clar că, pentru a împlini calitatea de produs, un bun material nu trebuie să fie neapărat bun, material sau să rezulte din vreo muncă. De asemenea, conform hotărârii numărul treisprezece de săptămâna viitoare, munca este definită ca o activitate care poate presupune sau nu efort fizic sau intelectual.
**Numai o anumită categorie de oameni poate decide asupra proprietății și noi am hotărât că suntem cei mai potriviți pentru asta.
***Utilitatea se observă din perspectiva noastră, nouă chiar ne este de folos vânzarea lui.
****Test efectuat pe un grup de zece persoane care au fost selectate după finalizarea lui. Toate cele zece persoane au fost foarte încântate de noua formulă cu extract de arcima (tulpină de umbră aflată în mișcare) și au simțit din plin efectele benefice ale produsului.
*****În prezența unei calamități produsul poate fi considerat mai puțin primejdios.
****** Produsul poate să nu afecteze sănătatea dacă nu intră în contact cu ea.
*******Exprimarea se referă la acele norme care pot sări coarda, calul și tarlaua dintr-un singur salt.
E mai sănătos să citești steluțe decât în stele. Cercetarea cu atenție a informațiilor de pe etichete sau materiale de promovare îți arată că unii comercianți te cred tâmpit. Cu toate astea, e minunat să privești la stele.
laizvor.com 
Când ambajalul îţi ia ochii… greu mai ajungi să citeşti steluţe…
LikeLike
De acord, însă ce e cu adevărat bun nu vine ușor. Fără efort putem cădea în capcana de a ne mulțumi cu ceea ce nu merită să fie apreciat. Dacă am fi câtuși de puțin vigilenți, și dacă am revendica respectul cuvenit (până la urmă clienții determină standardul pieței), publicitatea mincinoasă ar întâlni bariere mai greu de trecut. Dar de, se întâplă des ca omul cinstit (de obicei producător, manufacturier) să tragă ponoasele acelui respect nerevendicat, transformat în ifose, chiar dacă purtarea lui este cuviincioasă. Lipsa de reacție încurajează grosolănia. Am avut surprinderea să constat că o doamnă actriță a înțeles cu mare greutate faptul că gemetele ei de pe scenă erau grețoase pentru orice vârstă, nu doar pentru cei câțiva copii de până în zece ani aflați în sală. Mi s-a părut justificat să o întreb, ca spectator, părinte și iubitor de teatru, dacă era cumva absolut necesar să se sublinieze ce fel de relații avea dânsa cu acel bărbat după ce el apăruse pe scenă cu pantalonii în vine chiar în scena premergătoare anunțului acustic trivial, și dacă și copiii dânsei (pe care știu că-i are) ar fi apreciat zbierătele ei repetate de după cortină, unde se presupune că se afla un pat. Nici măcar pe afiș nu a fost inclusă o limită de vârstă. În fine, fără rolul său moralizator teatrul e doar o mascaradă ieftină și de prost gust. Ideea e că publicul a taxat grosolănia și spectacolul s-a jucat cu sala mai mult goală până la sfârșitul stagiunii, oamenii nu aveau nevoie de mocirlă, asta e deja la televizor și în presă, veniseră la teatru să iasă din superficialitatea cotidianului. În următoarea stagiune, când s-a pus în scenă Bădăranii și limbajul și atitudinea au fost cu mult mai spălate, sala a fost plină și cu mult după premieră, semn că nu deșănțare, nu asta vrea publicul. Poate pricepe și regizorul că viziunea personală nu este în mod obligatoriu aceeași cu a spectatorilor.
LikeLike
Subscriu în totalitate!
Chiar săptămâna trecută mă întrebam de ce e nevoie ca într-o piesă care te duce în vremea construirii Taj Mahalului era nevoie ca limbajul să fie adus în zilele noastre cu exprimări de genul “hai, măi frate, auzi, mă pu.. , să-mi bag…” etc. Dar deh, poate nu înţeleg eu arta.
Mă bucur să aud că a fost sancţionată acea piesă! E o oază de speranţă, înseamnă că publicul chiar ştie să ceară ceea ce vrea.
LikeLiked by 1 person
A știut publicul ce vrea, mai ales că la piesa sus numită au fost foarte mulți tineri (culmea și de neconceput pentru regizorii cu ”viziuni progresiste”, care presupun că nu e loc de clasicism/romantism în contemporan, în loc să-i facă unul de cinste). Lipsa de reacție încurajează comportamentul lipsit de orice conduită morală. Atunci când sancționăm lipsa de bun simț, diletantismul ridicat la rang de experiment, promovarea non-valorilor și alte forme de prost gust facem mai mult decât să ne exprimăm indignarea, apindem acea speranță despre care ai vorbit. Îmi amintesc de un domn mai în vârstă care a părăsit sala la a treia aluzie sexuală, cu ocazia altui spectacol. S-a ridicat pur și simplu din rândul doi și a plecat. Există interpretări absolut scandaloase chiar și (sau mai ales, după caz) la teatrele ”mari”. Că ieși din sală, contactezi teatrul, le strigi ”rușine” (când e cazul) sau vorbești în public despre boala care a cuprins cultura e un gest cu care suntem cu toții datori. Cred că mocirla nu poate fi tolerată. Una e să inovezi, alta e să deraiezi.
LikeLiked by 1 person