Şi ploaia nu-ncetează să cadă, arătându-ne cât de înălţătoare poate fi o coborâre. Iată că nu se opreşte, că prea au năpădit secăturile pământul. A venit sfânta ploaie, că ne-am cam neghiobit de când nu-ngenuchem în faţa fraţilor copaci.
Brave făpturi cu braţele mereu deschise,
cu pieptul scos spre-a preamări frumosul cel lăuntric,
cu creste falnice de-nţelepciuni necontrazise,
mereu vă vine vremea să sfidaţi amarul critic.
V-au pus beton la rădăcini,
dar ce să ştie-acei nechibzuiţi şăgalnici,
ei căutau aproapele doar prin vecini,
halal învăţături de oameni jalnici.
Lăsaţi-i dar în pace,
ei n-au habar că simţul bun crapă asfaltul neguros,
sunt nişte foşti copii pierduţi în sufletele lor opace,
n-au învăţat că zâmbetul senin se naşte sub un cer noros.
Sursă foto:
laizvor.com 