În multe locuri poţi să dormi, doar acasă poţi să te odihneşti. Dacă ar fi să-ţi alegi aşezământul după aspect, ai avea mult de furcă: la una e nemaipomenit acoperişul, alta e încăpătoare, una e luminată prin ferestre mari, altele sunt frumos colorate. Ai putea să vezi oameni pe drumuri nu pentru că nu au un venit care să le asigure traiul comod, ci fiindcă nu se pot hotărî care e cea mai frumoasă dintre case. Sunt siguri însă că merită ce e mai bun. Tocmai de aceea căminul lor trebuie să fie perfect din toate punctele de vedere. Din fericire, într-o casă încap mai mulţi oameni, dar din păcate părerile sunt diferite. Unii cred că e important să ai lumină, alţii că pereţii trebuie să fie înalţi. Se poate ca fiecare să aibă camera lui, dar dacă fiecare dintre ele ar fi construită pe o perspectivă individuală, casa nu ar putea fi un ansamblu. De, dacă oamenii s-au grăbit să omită punctul lor comun, fundaţia rezistentă! Nimeni nu vrea să stea într-o casă şubredă. Casa perfectă există, nu are nici geamuri, nici pereţi şi nici acoperiş. Este cea mai deschisă dintre case, are loc pentru toţi, dar drumul până la ea nu-l poate găsi decât inima noastră. Învaţă limbajul inimii tale, ascult-o şi urmează-i îndemnul. Apoi… bun venit acasă.

Mulţumim doamnei Anca Cristina Barbu pentru fotografie.