De ai blândețea-n cuget, fapta ți-e mângâiere,
C-o inimă curată tocești un vârf de sabie,
La fel răsună adevărul dintr-un strigăt ca și din tăcere,
Iar râul mai degrabă piere decât să-și părăsească a sa albie.
Statornicia își urmează crezul pretutindeni,
Nu-i vreo oprire-n loc cu chip de-mpotrivire,
Nu-i amăgirea unei nostalgii ca o sclipire de privire,
E rădăcina ce se trage dintr-un sâmbure de fire.
Așa c-atunci când iei o piatră-n mână,
Ascultă ce e dincolo de învelișul tare,
Și vei afla că înăuntru gingășia e stăpână,
Iar calea pân’ la ea-i croită cu răbdare.
laizvor.com 
Fiecare vers are înțelesuri adânci și valoroase. Inima curată, blândețea, statornicia, perseverența în a descoperi frumusețile sufletești, toate sunt valori pe care orice om ar trebui să și le pună la căpătâi.
Tot ce pot să sper este că voi reuși și eu să țin cu dinții de ceea ce consider a fi bun și corect și, mai mult, să luminez ca o torță în jur, așa cum faci și tu, prin cuvintele tale frumoase și pline de semnificații.
O seară frumoasă!
LikeLiked by 1 person
Așa este, frumusețile sufletești sunt neprețuite și-s un ghid spre calea cea bună. Să ne vorbim cu bine!
LikeLiked by 1 person