Mama noastră e un trunchi cu părul verde. Suntem legate de ea prin iubire şi nu vrem să ne desprindem din palmele ei delicate. Inima ei ne ţine în braţe, de aceea noi ne putem despărţi doar o singură dată şi definitiv. Viaţa noastră are sens numai împreună. Trupul ei e un portativ, iar vântul suflă de sus în jos cu luare aminte. Aşa se face că din liniştea dulcilor tăceri se înfiripă glasul unui clarinet. E vocea pe care o poţi vedea cum prinde culoare pe ram şi înfloreşte sufletele. E o şoaptă care curge pe câmpii şi cântă valsul compus de roua dimineţii. Zorii sunt orchestra care este în acelaşi timp şi inspiraţia lucrărilor. Graiul veşniciei e oglindit în culorile dimineţii. Ascultă simfonia liniştii sufleteşti, de acolo vine ritmul celei mai curate trăiri.
Mulţumim domnului Adrian Măcincă pentru fotografie.
Sursă foto:
laizvor.com 