Respiraţia mării e fluxul şi refluxul. Viaţa ei e mai mult decât profunzime, tâlcuri din adâncuri, frământări de suprafaţă şi perdele de magie pură. Dacă te grăbeşti, o găseşti nehotărâtă: ba încolo, ba încoace. De ai răbdare s-o pătrunzi, o să treci de admiraţie ca printr-o peşteră strălucitoare. O lumină albăstruie te va purta prin tainele paşilor care merg fără să calce. Bine ai venit în călătoria unde să pluteşti înseamnă să fii cu un pas mai aproape de înălţimi! După ce ai străbătut aerul fără să-l tai, ajungi într-un loc pe care nu-l poate descrie nici o hartă.  Aici, dincolo de admiraţie, se aude un glas ca un suflu blând într-un fulg, care să-l mângâie fără să-l împingă afară din palmă. Ai reuşit să-l asculţi? Cu atât mai bine, acum vei înţelege: marea se întoarce întotdeauna la mal, iar el o aşteaptă din totdeauna.