Iată, calea cea dreaptă e una singură şi neabătută. Celelalte poteci care se desprind din ea ne poartă pretutindeni, însă toate ajung la o margine. Capătul căii drepte este un vârf care nu se poate numi sfârşit, e doar o îngustare prin care nu se poate trece de-a valma. Nu, nici nu se poate nimeni strecura. Numai cei care se potrivesc cu măsura pot trece mai departe, cumpătarea are un cuvânt greu de spus în povestea asta. Cum, nu vezi calea cea dreaptă? E chiar în faţa ta, e singura cale pe care o poţi urma cu ochii închişi, nu are vreun ocoliş. Nu se curbează, nu se întrerupe, merge tot înainte. Dacă te uiţi bine, se poate spune că e calea de mijloc; mai ales că se află exact la centru, nu trage nici într-o parte, nici în alta, ea ţine cu toţi. Frumoasă înfăţişare mai are şi echilibrul. Aşa este, celelalte cărări pot fi braţe ridicate de bucurie, sau gata să îmbrăţişeze infinitul. Probabil şi de aceea sunt atât de dese şi ne însoţesc până la trecătoarea din vârf. Desigur că ele sunt şi încercări, am luat seama că putem doar să ne întoarcem la calea cea bună, şi singurul mod prin care putem face asta este să revenim la locul unde am părăsit-o. E datoria noastră să facem întocmai, mai ales că ea nu pleacă niciodată, ne aşteaptă neclintită. Noi ştiam că aşa loialitate mai au doar câinii. Cum calea de întoarcere e mereu deschisă, practic rătăcirea nu poate fi decât de moment. Calea cea bună trece prin inimă şi continuă să meargă. Ne putem oare imagina ce e mai departe de inimă? Ce frumuseţe poate fi dincolo de mama iubirii? Putem doar visa la tainele Universului, căci să încercăm să le desluşim nu are vreun rost. Dacă încercăm să le conturăm nu facem altceva decât să le descriem mai puţin frumoase decât sunt. Magia nu are nevoie de explicaţii, ea nu poate admite demonstraţii, ci numai manifestarea bucuriei. Focul iubirii de tot şi de toate încălzeşte şi luminează. Şi inima, exact precum calea cea bună, se află tot la mijloc, în centrul infinitului, iubind fără margini toată întinderea de nesfârşit. Infinitul există pentru că nimeni nu poate să cuprindă bucuria de a fi.
Mulţumim doamnei Petronela Timaru pentru fotografie.
Sursă foto:
laizvor.com 