Gălăgie pe hârtie

Două ipoteze se certau de zor

Și aveau impresia că fac treabă bună,

Una se credea un fel de precursor de revizor,

Cealaltă visa că scoate soarele după furtună.

Amândouă, foc și pară, socoteau că au dreptate,

Că fără una sau alta, rațional, nu se mai poate,

Argumente, zarvă mare, socoteli dădeau în pârg,

Zăceau munți de presimțiri despre ce va fi în târg.

Dup-o anumită vreme, larma s-a mai potolit,

Doar un scâncet de necaz se mai auzea mocnit,

Concluzia s-a pronunțat ca la judecătorie:

Toate nu au fost în fapt decât praf de teorie.

Amarul ce se varsă peste dulcea linişte-a tăcerii

 

paintings-sea_00400026

Corul către Deianira, care nu avea nici o veste de la soţul ei (Heracles) plecat departe de casă de mai mult de un an:

Ascultănu-ţi pierde tu dulcea nădejde,

Căci fiul lui Cronos, prea marele rege, 

Mai marele lumii, el nu-i dăruit-a

Pe oameni cu-o viaţă lipsită de-amaruri;

Căci fieştecăruia scrisă-i odată

Răstriştea şi iar, altă dată, huzurul,

Aşa cum pe bolta cercească se-nturnă

Întruna şi stele Ursei cea mare.

Nimic nu-i statornic: nici noaptea-nstelată,

Nici soarta haină şi nici bogăţia.

S-abate din nou sărăcia… şi iarăşi…

Vremelnice-s toate pe lume… Regină,

Nu-ţi pierde nădejdea! Ascultă-mi povaţa,

Şi-n greaua răstrişte, în fiece clipă,

Aceste-adevăruri păstrează-le-n suflet,

Păstrează-ţi nădejdea! Căci cine vreodată

Văzut-a pe Zeus uitându-şi copiii? 

 

Deianira:

Ţi s-o fi spus de ce mă zbucium eu atât;

De asta-ai venit – socot. O, fie-ţi dat

Nicicând să-nduri ce-ndură sufletu-mi! Căci azi

Tu încă n-o poţi şti; în tinereţe-aşa-i!

Căci tinereţea are raiul ei: nu-l bat

Furtunile, nici ploile, nici arşiţa;

Ea zburdă-n bucurii şi-şi toarce firu-aşa

Pân’ce fecioarei i s-a spus femeie. Ah!

Abia atunci, ştiind ce-s nopţile de griji

Şi frământări, va tremura şi pentru soţ,

Şi pentru-odraslele-i. Şi când îşi va vedea,

Ea însăşi, soarta ei, va înţelege-atunci

Tot chinul meu… Ce suferinţe-am îndurat!

 

Fragment cules din Trahinienele, opera lui Sofocle, poet grec născut în anul 496 î. Hr. El a pus bazele tragediei clasice greceşti împreună cu Eschil şi Euripide. Fragmentul a fost preluat dintr-o ediţie  a bibliotecii pentru toţi, apărută în anul 1965 sub tiparul Combinatului Poligrafic “Casa Scânteii” – Bucureşti. Redactor: Ion Acsan, Tehnoredactor: Ion Tudor.

 

Sursă foto:

http://bit.ly/1RYA56A