Ce crezi că ar face un brad cu două picioare? Eu cred că ar rămâne pe loc, rădăcinile lui îl fac să se simtă parte a pământului din care s-a înălţat. Să fie legat de el ar fi fost prea puţin. De ce ar vrea să plimbe prin alte locuri, când pentru el să crească drept înseamnă totul. Nicidecum, el nu stă niciodată, el creează de pe loc. De ce să vrea să vadă, când ştie? De ce să afle, când simte? De ce să treacă munţii? Locul lui e lângă ei. N-are nevoie să meargă, a ajuns departe făcând paşi în sus. Aici iarba schimbă peisajul în fiecare anotimp, stânca are toate veştile bune din lume, iar râul cântă pentru adâncurile fiinţelor. Nu-i de mirare că prin aceste locuri păsările ascultă mai mult decât ciripesc. Cum ploaia vine ca şi cum s-ar întoarce acasă, oamenii locului ies afară şi-o primesc ca după un dor prelung. Ei nu se feresc de ploaie. Nu culeg buchete de picături, dar inspiră adânc parfumul curat al ploii. Aici picăturile sculptează şi timpul modelează. Ce să facă bradul cu două picioare? Le răstoarnă din poziţia mersului şi face aripi din ele. Apoi le lasă la îndemâna oricui. El nici în zbor n-ar putea să-şi părăsească destinul.
Mulţumim domnului Nini Porojan pentru fotografie.
Sursă foto:
laizvor.com 