Author: Mladin Slovanic

Strada Simfoniei nr. 3

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

Adierea vântului fusese portativ pentru un legănat ca o deschidere de aripi. Ecoul unor miresme curate răsuna în mișcarea lentă a norului care călătorea deasupra lor. A fost într-adevăr un concert pentru suflet. O, ce cântec minunat, l-ai simțit? Nu, nu s-a terminat, doar s-a mutat. Clipa de răgaz e un dirijor iscusit, trebuie să recunoști. Pe strada aceasta avem doar semne de vibrație. E singura intersecție în care aglomerarea înseamnă unitate. Sigur că nu e nimic accidental, există un sens unic: armonia. Mă cam depășește să-ți explic mai multe, cert e că aici liniștea are întotdeauna prioritate.

Mascarada

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

Pe o pajiște-nsorită

Se ivi pe ne-așteptat

O furtună mohorâtă,

Purtând un strai colorat.

Prin zăvoi dădu de știre

Că sunt toți făr’ de-apărare

Un bursuc cu pălărie

Și pe mijloc cu cărare.

Ursu-și părăsi bârlogul,

Ca să nu dea de belea,

Să nu-l prindă cumva norul

Cufundat în canapea.

Viziuna e pustie,

Vulpea fugi ca trăsnită

De gândul că sub pământ

Fulgerul o s-o înghită.

Iepurașul… ce să zic,

Își ciuli urechea-i mare,

Servind teama-n polonic,

Ascultând la orișicare.

Nu s-a abținut nici râsul

A privi cu-ngrijorare

Vijelia mult solită

Ce făcea ravagii-ntrânsul

Mai mult de la depărtare.

Și-uite-așa goniră toate

Vietățile pădurii

Spre o peșteră pustie

Unde n-ajungea nici vântul,

Dar vreun gând de veselie.

Și în bezna ce domnea

Se-mbulziră ca să ceară îndurare

Unei gazde-ntunecate

Ce-atârna cu capu-n jos

Sprijinindu-se în gheare.

Liliacul îi primi,

Însă puse reguli stricte,

”Cu-n par nu te poți tocmi”,

Zise el citând din minte,

Ș-apoi doar cât ai clipi

Îi lăsă pe toți să intre.

Fără multă opoziție,

Mânați lesne de pripeală

Se-nvoiră să atârne

Cu toții cu capu-n jos;

Iară gazda triumfală

Zâmbi pe sub incisivi

Și zbură pe bolta neagră.

Cât stăteau încremeniți,

Răsturnați cu mic, cu mare,

Tot ce-aveau prin buzunare

A ajuns în pălăria

Ce mergea tiptil și-agale,

Trecând pe sub fiecare.

Și că fură ei goliți

De te miri ce lucrușoare

Nu e un capăt de lume

Sau cea mai rea întâmplare,

Însă trist e că și-acum,

Când afară-i cald și soare,

Stau cu susu-n jos și-așteaptă

O mișcare salvatoare.

 

Iertare

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

N-am știut, suflete drag, că te stingeai flămând,

Te străpungeam cu sulița mândriei,

Puteam să te hrănesc când de la gura-mi luând,

Și potolind foamea unui sărman ce se sfia să ceară,

Să-nchid cu milă gura ce-ascunde colții vrăjmășiei

Și să-ți aud glasul cel blând pentru întâia oară.

 

Nimic din ce avem nu e al nostru,

Afar’ de sufletul ce luminează dinspre ceruri,

Căci viața e un dar primit,

Deci dăruire să se facă voințe și țeluri.

 

Iertare-Ți cer cu plecăciune, Tată,

Că n-am știut să mulțumesc prin fapte,

Dar din recunoștință răsar tulpini de pocăință

Și așteptarea întoarcerii la casa părintească

Se face un tovarăș de drum bun

pentru acela care vine de departe.

 

Nu-i unul dintre noi fără greșeală,

Nu-i unul care să priceapă altfel

Că suntem cioburi din aceeași oală,

Pe care în căderea noastră-am spart-o.

Așa că viața ni-i o șansă de-ndreptare,

Că lutul modelat suflare a primit ca să se-nalțe

Și în plutirea lui să urce treptele de curăție,

Lăsând în urmă umbra rătăcirii

ce caută cu-ademeniri să îl înhațe.

 

Iertare-Ți cer plin de amărăciune, Tată,

Că n-am știut să mulțumesc prin fapte.

Simplitatea e înțelepciune, recunoștința-i o virtute, cumpătarea e un meșteșug, dărnicia e o avere

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

 

”Dacă este să spunem adevărul, nu e bogat cel ce are multe, ci cel ce n-are trebuinţă de multe, nici nu este sărac cel ce n-are nici o agonisită, ci cel care pofteşte multe – după acest dreptar trebuie socotite totdeauna sărăcia şi bogăţia. De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoţi mai sărac decât toţi, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-ioan-gura-de-aur-arhiepiscopul-constantinopolului

Pe drumul unui glas care vorbea privirilor pierdute

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

Întocmai ca o mână de-ajutor,

Pe un trotuar se ivi un braț mai neobișnuit și verde,

Pesemne că s-a strecurat încetișor

Spre ținta fixă și inertă a ochilor care priveau în gol,

Sperând că o fărâmă de simțire se trezește și îl vede.

 

”Tu nu lăsa clipa să treacă”, părea să spună el din prag,

”Ci mergi cu ea pe drumul frumoasei străduințe,

Ca să ajungi să crești și să trăiești cu drag,

Să fii o bucurie pentru cei ce te vor întâlni,

Precum s-au înălțat și florile din nevăzutele semințe.”

 

Deși o ușă-nchisă îi fusese-un fel de casă,

Și-un fir de praf ținuse loc de glastră,

S-a ridicat peste-așteptări ca să grăiască:

“Din ușa care s-a închis în fața ta fă o fereastră”.

De-a mai multe în tot locul

/ Mladin Slovanic / 2 Comments

O pereche de mustăți se ridică de prin rouă

Și cu-n salt de voie bună iute-și captură vânatul,

O umbră de pătlăgică pe care-o purtase vântul

Ca pe-un șoarece de câmp îmbrăcat în haină nouă.

 

Deodată se ivește Ghemotoc cel iscusit:

– Peticel, ce faci acolo, prinzi un pui de mi-se-pare?

Însă micul vânător se zgâi puțin pripit

Și-i răspunse c-o-ntrebare.

 

Ceasul mai de la amiază îi găsi în căutări,

Cică se afla prin preajmă, așezat la loc ferit,

Sâmburele de-adevăr copt în coajă de răbdări,

Pe care în miez de noapte graba l-a acoperit

Cu trei bănuieli venite din ținutul necinstit.

– Frățioare, dă-te-aproape, cred că simțul i-a luat urma,

Văd c-atunci când nu-i de joacă puțini în teren mai mișcă,

– Cum, ce-ai zis, un ghem de frișcă?

– Ei, aiurea-ți zboară mintea, ia de-nfige-o gheară aicea,

Sui-te cât  s-arunci privirea mai la țintă ca alicea.

Haide, spune, vezi un pâlc de rochița rândunicii?

– Parc-ar fi un peisaj din poveștile bunicii.

 

Mai pe seară, tam-nisam, un vioi fir de răcoare

Se dădea de-a rostogolul printre două mustăcioare.

– Nu e vremea pentru joacă, îi zise-n treacăt Peticel,

Ia un loc în dud, pe-o frunză, odihnește-te nițel.

Peticel, dragul de el, se afla acum la masă

Rumega un înțeles gros cât un cotor de varză.

 

Surse foto:

https://bit.ly/2McxyuE

https://bit.ly/2Ogk5EJ

 

”Suntem călători pe-acest pământ, patria noastră este cerul”

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

”Existența noastră omenească poate fi comparată cu o carte. Cea mai mare parte a oamenilor consideră viața de pe pământ ca fiind textul real, istoria principală; totuși, ei văd, bineînțeles, și viața viitoare, dar cred în realitatea ei ca o simplă adăugire. Atitudinea creștină autentică este exact inversă. Viața noastră prezentă nu este, în realitate, nimic mai mult decât prefața, introducerea cărții; viața viitoare constituie în schimb istoria principală. Momentul morții nu este concluzia cărții, ci începutul primului capitol”.

Kallistos Ware

Călătoria unui suspin

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

Pe-asfaltul rece și tăcut zăcea fără suflare

Cel ce din frumusețe se născuse,

Un pui ce zborul nu îl cunoscuse.

Odată ce n-a mai simțit căldura aripii de mamă

S-a zvârcolit în căutarea ei cu disperare,

Bietul de el, avea o inimă flămândă de dragostea ce vindecă orișice rană,

Iar mama lui era plecată după hrană.

 

Și a căzut din cuib sărmanul,

S-a prăbușit în golul unei despărțiri,

Nici pașii noștri cei grăbiți nu i-au adus sfârșitul,

Nici izbitura de asfalt și poate că nici frigul.

Nu știu ce oare să-l fi doborât,

Dar cred că-n ochii mamei el văzuse lumea-ntreagă

Care-ntr-o clipă peste el s-a prăvălit

Când s-a văzut atât de singur.

 

Și crunt era că nimeni nu știa

Că lumii noastre-un fluturat de aripi îi lipsea,

Că toți vom merge înainte fără să băgăm de seamă

Că nepăsarea pregătește peisajul pentru dramă,

Că înc-un ciripit ar fi-nsemnat atât de mult

În tot acest vacarm al surzilor ce fac pe dirijorii,

Acest puiuț e doar plecat, nu e pierdut,

Căci iată, se-adunară pe deasupra ca să-l plângă norii.

 

Și n-a ajuns pe cer să zboare,

Dar poate că a mers mai sus de el,

Ca să învețe-un cântec pus pe note de o-ntreagă zare

C-un glas gingaș ca ciripitul lui cel subțirel.

Trei sferturi de cer

/ Mladin Slovanic / 1 Comment

”În oamenii de pe aici
E Dumnezeu, pesemne,
Când ei în curţi, cu paşii mici
Aduc în case lemne.

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă,
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă.

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică,
Un suflet clar din trup opac
La ceruri se ridică.

Şi uneori, la focul mic,
În casa lor sărmană,
Iisus, înduioşat un pic,
Coboară din icoană.

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă,
Desenul fumului din horn
E operă de artă.

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare,
Când vreascurile-n braţe ard
Cu-o mistică ardoare.

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaier,
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer.

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă,
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă.

Şi nu se ştie – sunt ţărani
Sau îngeri sunt, pesemne,
Cei care de atâţia ani
Aduc în case lemne.

Şi suflă-n focul lor mereu,
Sporindu-le nădejdea,
Să-i fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia”.

Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Mădălina Amon

Avem o ţară

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

“Avem o tară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori
Şi unde stau de veacuri laolaltă
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane,
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri.
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, sfânt şi viu cu duhul,
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi – de-l vom chema să-nfrângă Apusul –
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Că pruncii lui sub sabie-au căzut
Ca să păzească, fără de schimbare,
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem Ierarhii sfinţi; pe Iancu şi martirii,
Pe Horea tras pe roată pentru neam.

Azi iarăşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit,
Scriind deasupra “vina” ta cu sânge:
Aceea că Ortodoxia ai iubit.

Avem un rai de Sfinţi, în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapă neştiuţi;
Dar astăzi, dând pământul la o parte,
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi,
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ de sfinţi şi de eroi”.

Radu Gyr

Deplinătate în responsabilitate

/ Mladin Slovanic / 1 Comment

“Într-o pădure în care izbucnise un incendiu, în timp ce toate animalele fugeau de colo-colo, înnebunite de spaimă, o pasăre Colibri tot aducea apă în cioc, încercând să stingă vâlvătaia. Conștient de zădărnicia demersului, un tigru îi atrage atenția:

– Ești nebună, crezi că poți să stingi focul ăsta imens cu stropul de apă pe care-l tot aduci?

Pasărea i-a răspuns:

– Eu îmi fac partea mea”.

 

Sursă foto:

https://bit.ly/2DMxnU8

Bunica și intelectualii

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

”Bunica nu avea cultură,
Nu studiase-așa, ca noi…
Se “cultivase”-n bătătură
Și la prășit de popușoi.

Nu, nu era analfabetă,
Dar nici școlită nu era.
Din Biblia îngălbenită
De multe ori ea ne citea.

Mi-o amintesc în nopți de vară,
Cum se ruga lui Dumnezeu
Privind spre stele, în grădină,
Și neștiind că sunt și eu.

Ea nu luase masterate,
Nici doctorate n-a luat,
Însă credea cu fermitate
În Cel ce lumea a creat!

Cum să-i fi spus bunicii mele,
Ce se ruga spre cer mereu,
Că bolta cea cu mii de stele
Nu-i opera lui Dumnezeu?!

Să fi-ndrăznit să-i zici bunicii,
În noaptea cu parfum de fân,
Că greierii și licuricii
Nu-L au pe Dumnezeu Stăpân?!

Nici n-ai fi terminat ideea,
Știu foarte bine ce îți spun:
Bunica mea, din clipa-aceea
Te-ar fi privit ca pe-un nebun!

Căci, după mintea ei vioaie,
Nimic nu-i fără autor:
Nici clăi de fân, nici mușuroaie,
Nici simpla urmă de tractor!

Să îi fi spus bunicii mele
Că soarele ascuns în nor,
Sau câmpul cel cu floricele,
Există fără Creator?!

Așa erau bătrânii noștri,
Crezând în Domnul Dumnezeu;
Strămoșii au crezut, bunicii,
Și mama mea credea, și eu.

Dar intelectualii lumii,
Cu diplome la școli de soi,
Mai caută și-acum dovada
Că ei se trag din maimuțoi!

Ei scurmă harnici prin țărână
Și caută bucăți de os
Prin care vor să demonstreze
Că… nu suntem ai lui Hristos!

Aceasta este marea luptă,
Vrăjmașul vrea prin rațiuni
Să ne lipsească de credința
Ce-o moștenim de la străbuni.

Să nu-i lăsați să vă golească
De harul ce-l aveți în voi;
Rugați-vă să se-nmulțească,
Iar Duhul va veni șuvoi,

Căci Tatăl nostru ne iubește
Și nu ne lasă lui satan.
Cu harul Său ne ocrotește,
Vrăjmașii se trudesc în van!

Pe cei ce pierd credința dreaptă
Și-‘ncep să-și râdă de strămoși,
O grea robie îi așteaptă,
Căci demonii nu sunt miloși!

Urcați, urcați în Arca Sfântă,
În casa Domnului Hristos!
Biserica pe val plutește,
În timp ce lumea merge-n jos!”

Preot Sorin Croitoru

Sursa:

http://altarulcredintei.md/bunica-si-intelectualii/

Din margini de cărare înspre zare

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

Adună numai începuturi de surâs,

Nu te împiedica de încruntările de frunte,

Tu dăruiește bucuria întâlnită într-un vis,

Rămâi pe unde-s căile abrupte,

Așa se-ajunge până-n vârf de munte.

 

Nicicând să nu te poticnești în vorbe,

Ele pot fi străjerii tăcerilor de fier,

Vor trece ca o adiere printre ramuri,

E plină viața de făgăduite dulci amaruri,

Iar nimeni nu se-ndură de stelele ce pier.

 

Lasă o rază să te-ndrume blând,

Ivită dintr-o inimă deschisă,

Poate că râsul s-a născut plângând,

Sau poate fericirea e o bucurie tristă,

Iluzia unui ”vino!” ce s-a pierdut pe sine așteptând.

Sursă foto:

https://bit.ly/2QpxZRX

Să țesem frumos

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

În firul vieții de se-abate și un ac,

Se pot coase zile de mâine pe măsură,

Chiar dacă scuza se înfățișează-n frac,

Pe dinăuntrul ei se desfășoară o încurcătură;

Căci de prin profunzimi reiese-adevărata lucrătură.

 

Cu vârful ascuțit al unui simț curat,

Drumul cel bun îndată se croiește,

Din inimoasele străpungeri se leagă apă de uscat,

Durerea ziditoare înnoiește.

 

Poate că haina ne vorbește de căldură

Și nicidecum de cum am vrea să fim priviți,

De-acea adevărată lucrătură

Care ne ține drepți și când ne-ncovoiem de osteniți.

 

Dar acul știe o-nvățătură veche:

Nodul la capăt își arată rostul.

Și neîndoindu-se nicicând de adevăr,

A priceput că ascultarea e recunoștință,

Deși are o singură ureche.

 

Sursă foto:

https://bit.ly/2oLnGLb

 

 

Rădăcini în veșnicie

/ Mladin Slovanic / 1 Comment

Bătrânul măr încă rodește,

Căci prin tulpină rostul vieții sale trece,

Și înflorirea lui firescul îl hrănește

Dintr-un pământ unit cu suflul dimineții

Ce modelează-mbrățișări din roua rece.

 

Așa arat-un prunc nedoborât al vieții,

Furtunile în el cioplit-au neclintirea,

Cu fruntea sus și brațul doborât,

S-a înălțat ca ruga ce tocește piatra de mormânt,

Trăindu-și în deplinătate dăruirea.

 

Așa se-alege soiul bun,

Dintr-o măsur-a traiului curat

Și-a dăruirii până peste poate,

Dintr-o lăsare-a sinelui în colț uitat

Și o iubire ce cuprinde tot și toate.

 

Cu mulțumiri doamnei Melania Dima pentru fotografie și inspirație.

 

Sursă foto:

https://bit.ly/2BjWg8z

 

Cât timp ai da din viața ta pentru a salva o alta?

/ Mladin Slovanic / Leave a comment

E nevoie doar de o clipă pentru a ne aminti de douăzeci de milioane de copiii care veniseră pe lume, dar nimeni nu i-a primit.

”România de azi și de mâine include copiii născuți și nenăscuți și este firesc să îi protejeze. Este firesc să sprijinim o femeie în criză de sarcină și este firesc să dorim ca zâmbetul și lumina din ochii fiecărui copil să ajungă să bucure pe cei din jur. Activitățile care sprijină viața, activitățile care exprimă prețuirea pentru viață sunt activități firești pentru o societate care vrea să se dezvolte, să ducă mai departe și să îmbogățească ceea ce a primit de la generațiile anterioare. O lume pentru viață este o lume firească”.

”Să sacrificăm mâine măcar o oră fiecare în oraşul său, nu pentru a manifesta împotriva avortului, ci în favoarea acelor măsuri alternative care pot sprijini şi încuraja femeile.

Argumentul pro-avort -„corpul meu, alegerea mea”- îmi evocă un exemplu dat mie de cineva, cândva: să presupunem că inviţi o persoană pe barca ta la o ieşire în largul mării; ajunşi la câţiva kilometri buni de mal, îi spui: „acum dă-te jos aici; barca mea, proprietatea mea, alegerea mea”.

Ce am vrut să spun prin analogia cu care am început e că nu există o îndreptăţire şi o justificare morală pentru avort -care este o traumă pentru femeie şi moarte pentru copil- ci este doar o îngăduinţă, o indulgenţă faţă de neputinţele în care putem ajunge oricare dintre noi -indulgenţă care oricum va avea un preţ, dar care ar putea fi uneori evitată.

Aşadar, am să vă rog să sacrificăm mâine măcar o oră pentru a ieşi fiecare în oraşul său, nu pentru a manifesta împotriva avortului, ci în favoarea acelor măsuri alternative care pot sprijini şi încuraja femeile aflate în cumpănă să aleagă viaţa copilului şi evitarea unei traume personale.
Nu va ninge şi nu va bate vântul, dar un pic de frig vă va face să ştiţi că aţi dăruit ceva”.

http://stiripentruviata.ro/programul-marsului-pentru-viata-2018-la-chisinau-bucuresti-si-in-orasele-din-romania/

”Cercetările științifice recente arată că inima unui copil începe a bate încă de la vârsta intrauterină de 4 săptămâni. Un avort oprește o inimă care bate. Date neoficiale arată că în România se fac peste 300 de avorturi pe zi, cumulându-se peste 20 de milioane de avorturi din `89 până azi”.

Dacă nu poți ajunge la marș, spune o rugăciune pentru copiii care au primit viață, dar nu și șanse de a trăi, pentru mamele lor și pentru cele care au nevoie de sprijin și nu știu unde să-l caute.

http://www.marsulpentruviata.ro/resurse/centre-de-consiliere-pentru-criza-de-sarcina/

 

Publicitate cu sinceritate

/ Mladin Slovanic / 4 Comments

Produsul* nostru** este util*** și testat**** în conformitate cu normele de siguranță***** și sănătate****** aflate în vigoare*******.

*Clasificare oferită de Asociația Comercianților Corecți, care specifică în mod clar că, pentru a împlini calitatea de produs, un bun material nu trebuie să fie neapărat bun, material sau să rezulte din vreo muncă. De asemenea, conform hotărârii numărul treisprezece de săptămâna viitoare, munca este definită ca o activitate care poate presupune sau nu efort fizic sau intelectual.

**Numai o anumită categorie de oameni poate decide asupra proprietății și noi am hotărât că suntem cei mai potriviți pentru asta.

***Utilitatea se observă din perspectiva noastră, nouă chiar ne este de folos vânzarea lui.

****Test efectuat pe un grup de zece persoane care au fost selectate după finalizarea lui. Toate cele zece persoane au fost foarte încântate de noua formulă cu extract de arcima (tulpină de umbră aflată în mișcare) și au simțit din plin efectele benefice ale produsului.

*****În prezența unei calamități produsul poate fi considerat mai puțin primejdios.

****** Produsul poate să nu afecteze sănătatea dacă nu intră în contact cu ea.

*******Exprimarea se referă la acele norme care pot sări coarda, calul și tarlaua dintr-un singur salt.

E mai sănătos să citești steluțe decât în stele. Cercetarea cu atenție a informațiilor de pe etichete sau materiale de promovare îți arată că unii comercianți te cred tâmpit. Cu toate astea, e minunat să privești la stele.